Un copil politicos- calea spre un adult de succes

Multe îndrumări înțelepte se ascund printre cuvintele proverbelor românești. Secolele de experiență ale strămoșilor ne învață că: „Politețea este cheia de aur care deschide toate ușile.”  Asta înseamnă  că un copil politicos are șanse mai mari să devină un om de succes. Atenție deci părinților preocupați de viitorul celor mici!

De ce ne-am dori un copil politicos

Sunt voci care susțin că în prezent bunele maniere se potrivesc ca un picior de căpcăun într-un pantof de păpușă. N-am subscris niciodată acestui punct de vedere. Educația solidă are prețul unui diamant neșlefuit. Odată cu trecerea anilor, victoriile și încercările vieții îi conferă mai multă strălucire și valoare. Politețea este, trebuie să fie, un reper al acestui tip de educație.

Se poate să nu avem nevoie de cele mai sofisticate practici ale codului de bune maniere. Este de ajuns  ca ceilalți să se simtă confortabil în compania noastră. A-i face pe cei din jur să se simtă mai bine este  o cale de a ne manifesta respectul, de a ne dezvolta abilitățile sociale și, nu în cele din urmă, de a câștiga  încredere în sine și aprecierea celorlalți. Nu mă gândesc la un comportament calculat bineînțeles, ci la unul autentic, un comportament care aduce beneficii tuturor.

Un comportament politicos atinge sensibilitățile oamenilor și deschide uși, consolidează relații, produce armonie. Vorba lui Lady Montagne: „Politețea nu te costă nimic, și totuși, cu ea cumperi tot, uneori chiar și lucruri pe care cu bani nu le-ai putea dobândi.”

Puterea cuvintelor

Autoarea V. Oseeva surprinde într-un mod plăcut și accesibil magia exprimării politicoase în textul Cuvântul fermecat. Vă voi rezuma conținutul său. Povestioara poate servi drept pildă și celor mici.

„Pe banca din grădină stă un moșneag mărunțel, cu barbă albă. În fața sa se oprește un băiat care îi cere nepoliticos să se dea mai încolo, privindu-l chiorâș. Bătrânul îi face loc și îl descoase cu blândețe. Băiatul mărturisește strângând pumnii mânios că va fugi de-acasă din cauza necazurilor pe care i le fac membrii familiei sale. Surioara lui nu îi împrumută niciun creion deși are foarte multe. Bunica îl alungă cu cârpa din bucătărie pentru un singur morcov. Nici fratele mai mare nu se înduplecă să-l ia la plimbare cu barca deși l-a amenințat că-i va șterpeli ramele și-l va sâcâi neobosit.

Moșneagul își netezește barba și-i destăinuie în șoaptă o „mare taină”: el știe un cuvânt fermecat. Acesta trebuie neapărat rostit încet, privind drept în ochii celui cu care se vorbește. La insistențele băiatului, îi șoptește la ureche cuvântul fermecat.  Copilul fuge curios acasă dorind să pună la încercare puterea lui.

Văzându-l în apropiere, sora mai mică acoperă protector creioanele cu mâna. Băiatul face întocmai cum îl instruise bătrânul: Lena, dă-mi un creion… te rog… Fetița deschide ochii mari și-i oferă, la alegere, un creion. Pavel i-l dă înapoi. Nu avusese nevoie de el. Este încântat de puterea cuvintelor pe care tocmai le-a folosit.

În bucătărie, bunica scoate o tavă cu plăcințele din cuptor. Nepotul se apropie de ea și-i șoptește: Dă-mi o bucățică de plăcintă … te rog… Fața bunicii se luminează și-i oferă cea mai rumenă plăcintă. Pavel este convins că vorbele te rog fac minuni.

Familia este așezată în jurul mesei. Fratele mai mare anunță că se duce să se plimbe cu barca. Pavel îi pune mâna pe umăr și-i spune: Ia-mă și pe mine, te rog…! Brusc, în jurul mesei se lasă tăcerea. Lena și bunica îi sar în ajutor, iar fratele mai mare se declară de acord și-i ciufulește afectuos părul. Copilul exultă. A aflat ce înseamnă să fie un copil politicos.

Cum putem obține comportamentul dorit

1. Puterea exemplului

Comportamentul unui copil este, în mod natural, egocentric, adică lui i se cuvine totul. Vrea întotdeauna jucăria cea mai frumoasă sau felia cea mai mare de tort. Exemplul adulților din jur este calea de a transmite cel mai eficace bunele maniere. Folosiți-le oriunde vă aflați: acasă, pe stradă, în vizită, la magazin. Folosiți în mod firesc cuvinte ca „te rog”, „mulțumesc”.

Învățați-i să împartă, să-și aștepte rândul, să salute prietenos. Arătați-le cum să primească un compliment în mod elegant ( Mulțumesc!) și cum să-și ceară scuze atunci când ofensează pe cineva, fără să se dezvinovățească.

Psihologul american Susan Stiffelman o amintește pe Peggy O”Mara, fondatoarea revistei Mothering, care afirma: „Fiți atenți la modul în care vorbiți  cu copiii. Într-o bună zi, ceea ce le spuneți va deveni vocea lor interioară.”

2. Încurajați comportamentul dorit

Nu ne putem aștepta la mici miracole de la o zi la alta. Schimbarea oricărui comportament se petrece în timp. Fiți exemplul necesar și observați cu atenție. Lăudați-i atunci când cei mici dovedesc bune maniere și îndreptați-i cu blândețe atunci când uită să le folosească. „Mă bucur să văd că ai fost o gazdă primitoare pentru oaspeții  tăi.”  „Poate ar fi mai bine să ajuți și tu la strângerea jucăriilor.”

3. Nu forțați lucrurile. Ele trebuie să se întâmple într-un mod autentic

Dacă-l obligați să fie un copil politicos sau respectuos nu aveți șanse de reușită. Nu veți face altceva decât să activați impulsul de a se apăra și de a intra în dispute neconstructive. Educați cu răbdare, ghidați cu blândețe!

În cartea sa Parenting conștient, Susan Stiffelman face următoarea afirmație: „Iată ce am învățat eu despre scuze. Faptul că ele trebuie să fie sincere.  Nu mă interesează să-i oblig pe copii să mormăie în silă Îmi pare rău după ce au supărat pe cineva. De fapt, niște scuze prefăcute îi învață pe copii că poți să fii o persoană dezagreabilă, dacă după aceea bolborosești aceste cuvinte amărâte. Este esențial ca cei mici să ceară scuze numai după ce au remușcări în mod autentic.”

Comportamentul politicos și modurile în care ne îndreptăm greșelile trebuie să fie dublate de sentimentele corecte.

4. Nuanțați aspectele unui comportament politicos

Spuneți povestioare imaginate sau din propria experiență atunci când doriți să subliniați detalii semnificative. Povestioarele au un ecou aparte în sufletul lor, rezonează mai bine cu ele. „Știm că este politicos să te joci de unul singur fără să te cațeri pe picioarele adulților din jur.  Am fost deunăzi la cabinetul medical. Toate scaunele din sala de așteptare erau ocupate.  Pe unul dintre ele se afla un băiețel de aproximativ patru ani. Primise smartphonul unuia dintre părinți pentru a-și găsi o ocupație. Copilul se juca într-adevăr liniștit, dar sonorul strident și repetitiv, dat la maxim, punea la încercare răbdarea bolnavilor. Tu cum ai fi procedat?”

5. Jocul de rol dezvoltă grija față de ceilalți

Pentru a-i educa să fie grijulii cu sentimentele celorlalți nu strică uneori să exerseze, în joacă, rolul persoanei ofensate. Puneți în scenă situații întâlnite în viața reală sau în lecturi. Dacă copilul nu știe cum s-a simțit colegul de clasă strigat aragaz cu patru ochiuri pentru că poartă ochelari, mimați aceeași situația acasă după ce obțineți acordul copilului. Mai apoi puteți discuta pe marginea experienței trăite.

Responsabilitatea părinților

Nu este suficient să le asigurăm copiilor noștri hrană sănătoasă, îmbrăcăminte și adăpost. Responsabilitățile noastre merg mult mai departe decât atât. Părinți perfecți nu putem fi, dar ne putem strădui să le fim părinți cât mai buni. A crește un copil politicos face parte din truda părintelui care dorește accesul copilului său la o viață satisfăcătoare de adult.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*