Scrisori pentru profesori

Scrisori pentru profesori

În prima zi de muncă fiecare pornește cu gânduri mărețe. Un mecanic auto visează să-și deschidă cândva propriul atelier de reparații, un medic speră, probabil, să aducă alinare cât mai multor pacienți. Ce vis îi poate anima pe profesori în această zi memorabilă? Probabil să facă o diferență, așa cum a realizat și doamna Thompson,  în povestirea de mai jos.

Scrisorile lui Teddy

Doamna Thompson este profesor la clasa a cincea. Ea le spune elevilor săi că îi iubește pe toți la fel de mult, deși în ultima bancă stă un băiat care îi atrăsese atenția în anii anteriori. Teddy Stallard era mai mereu murdar, se izola și putea fi uneori nesuferit. Doamnei Thompson îi făcea chiar plăcere să scrie cu creionul roșu pe lucrările lui.

Într-o zi, doamna T. a făcut caracterizările elevilor săi, așa cum se obișnuia la școala respectivă. A lăsat la final dosarul lui Teddy și a citit surprinsă rândurile scrise de profesorii din anii trecuți.

În clasa întâi profesoara scrisese: „Teddy e un copil isteț, își face temele cu grijă, este manierat și este o plăcere să fii în preajma lui.” Pentru clasa a doua a găsit următoarele rânduri: „Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boală incurabilă, iar viața de acasă trebuie să fie foarte grea.”

În clasa a treia profesoara scrisese: „Moartea mamei sale l-a afectat foarte mult. Se străduiește foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva. În caracterizarea din clasa a patra descoperise următoarele cuvinte: „Teddy este retras și nu mai este interesat de școală. N-are mulți prieteni și uneori adoarme în timpul orei.”

Profesoara a înțeles și a simțit o rușine adâncă. Când a primit daruri de Crăciun de la elevii săi, Teddy i-a oferit o brățară frumoasă cu câteva pietre lipsă și o sticluță de parfum aproape goală. Ceilalți copii au râs, dar doamna i-a certat. După ore, Teddy Stallard i-a spus: „Doamna Thompson, astăzi miroși exact ca și mama.” Când a rămas singură, doamna T. a plâns multă vreme.

Din ziua aceea, doamna T. nu a mai predat,  ci i-a învățat pe elevi. Teddy a primit o atenție deosebită, iar băiatul reacționa din ce în ce mai bine.  Spre finele anului, era cel mai isteț elev din clasă și a devenit alintatul ei, cu toate că promisese să-și iubească școlarii la fel de mult.

După un an a primit prima scrisoare de la Teddy. Acesta îi scria că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată. După alți șase ani a primit o altă epistolă. Teddy o anunța că terminase liceul al treilea în clasă și că ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care o avusese.

Patru ani mai târziu, i-a scris că va termina în curând facultatea cu cele mai bune rezultate. O asigura din nou că este unul din cei mai buni profesori pe care i-a avut. După alți patru ani, a găsit în cutia poștală o scrisoare asemănătoare semnată dr. Theodore Stallard.

profesoriÎntr-o altă scrisoare o anunța că se căsătorește, că tatăl său a murit cu câțiva ani în urmă și o întreba dacă ar dori să ia parte la nuntă și stea în locul unde stă de obicei mama mirelui. Doamna T. a acceptat. A purtat brățara cu pietre lipsă și a folosit parfumul vechi pe care le-a primit de le Teddy cu multă vreme în urmă. S-au îmbrățișat, iar Teddy i-a șoptit: „Mulțumesc pentru că ai crezut în mine! Mulțumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important și mi-ai arătat că pot însemna ceva!” Răspunsul a fost: „Teddy, ai înțeles greșit! Tu ești cel care m-a învățat că pot schimba ceva. Nu am știut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine.”

Atunci ea a priceput că nu poți să știi niciodată cum poți influența viața celor din jur prin ceea ce faci sau nu faci.  Ține seama de acest lucru și încearcă să schimbi ceva în viața celorlalți!

Scrisoare pentru profesori

O asemenea poveste de viață ne reamintește că ne stă în putere să schimbăm câte ceva. Este genul de întâmplare care ne poate ajuta mai bine să înțelegem cât de important este efortul depus de noi, cât și inima cu care o facem.  Dragi colegi, încercați să…

Nu uitați:

  • entuziasmul primilor ani de carieră;
  • să priviți cu drag în ochii copiilor și tinerilor cu care lucrați, să faceți „depuneri” frumoase în banca lor de amintiri;
  • să vă tratați elevii cu respect și înțelegere, iar răsplata poate fi extraordinară;
  • să vă străduiți să lăsați cât mai multe din grijile și necazurile voastre la poarta școlii pentru a le putea acorda întreaga voastră atenție;
  • să vă bucurați de toate zâmbetele de apreciere și cuvintele frumoase pe care le primiți din partea lor și a părinților de bună credință;
  • să tratați cu înțelepciune vorbele celor care fac tot felul de afirmații despre această profesie deși cunosc foarte puține despre ea;
  • că elevii privesc mereu spre voi;
  • că puteți fi o sursă de inspirație pentru generațiile care vă trec prin mâini;
  • să controlați măsura în care vă lăsați afectați de aspectele stresante ale meseriei de profesori.

Uitați:

  • acele comentarii ironice referitoare la garderoba personală sau mașina pe care o o conduceți;
  • vorbele jignitoare ale unor părinți alcoolici sau agresivi;
  • atitudinea unor superiori care ne consumă energia cu cantități imense de formulare și situații și cer de la noi aproape imposibilul pentru că au uitat munca directă cu copiii;
  • că ne uităm adânc în buzunare pentru a decide dacă ne permitem cartea dorită;
  • decalajul dintre condițiile care ni se asigură și performanțele care ni se pretind;
  • eforturile, uneori până la epuizare, pentru a suplini lipsa de resurse sau indiferența celor din jur.

Scrisoare pentru acei profesori care ocupă fotoliul de director sau inspector

Dragi colegi aflați în aceste posturi onorante, sunteți cei care îndrumă profesori, deci … profesorii profesorilor. Drept urmare, nu este exagerat să cerem respectul care ni se cuvine, respect în atitudine și în cuvinte. Ascultați cu atenție, încurajați când este nevoie, lăudați când este posibil, mustrați atunci când nu aveți încotro. Colegialitatea și umanitatea pot răzbate acolo unde indiferența sau aroganța se lovesc de un zid.

Cunoașteți eforturile teribile pe care orice bun educator le face la fiecare lecție.  Eforturi de imaginație, de răbdare, eforturi de a ignora dureri de cap, eforturi de a vorbi calm și politicos în orice împrejurare, eforturi de a  insufla încredere și stimă de sine… Nu uitați de cât respect avem nevoie pentru a susține pierderile masive de neuroni.

Post-scriptum

„Un profesor își pune amprenta asupra eternității; el nu poate ști niciodată până unde ajunge influența lui.”- Henry Brooks Adams

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.
Required fields are marked *