De ce scoala este o povara pentru copii

Copiii noștri sunt foarte diferiți pentru că așa este în logica firii. Fiecare persoană este un individ cu trăsături unice. Cu toate diferențele din lume, există însă o asemănare, un element comun, pentru un număr din ce în ce mai substanțial de elevi. Dezinteresul pentru școală. Sistemul nostru de educație nu oferă o satisfacție firească. Astfel, performanțele obținute la evaluări naționale, teste PISA și bacalaureat îndeamnă la … meditație. De ce nu este performantă educatia in Romania? De ce scoala este o povara pentru copii?

Interesele elevilor nu sunt semnificative pentru sistem

Oricât ar suna de strident trompeții, copilul se află arareori în centrul preocupărilor. Individualitatea sa nu este respectată și prețuită pentru că, la nivel de clasă:

  • programa școlară este aceeași pentru toți. După nivelul de cunoștințe, curiozitate sau interes, copilul nu se poate înscrie la începători, nivel mediu sau avansați, spre exemplu. Nu, la noi toată lumea învață exact, dar exact aceleași lucruri. Elevul care nu este interesat de limba spaniolă ar trebui să învețe exact aceleași lucruri cu cel care se visează traducător autorizat în și din limba spaniolă. Nu se exploatează în mod pozitiv pasiunile și aptitudinile lor;
  • programa școlară încărcată nu respectă ritmul natural de învățare al multor elevi. Uităm că trebuie să valorificăm fiecare elev, că este esențial să-i ajutăm pe fiecare să devină cetățeni responsabili, în primul rând, și apoi să învețe o meserie care să le ofere satisfacții. Nu, noi obligăm țestoasa să întreacă iepurele;
  • se pot folosi destul de rar metodele moderne de învățare pentru că ele sunt mari consumatoare de timp și inevitabil se rămâne în urmă cu materia. Pe ici, colo, dascălii se pot folosi de pedagogia modernă, dar numai în limitele timpului….. Timpul este un factor nemilos. Am, spre exemplu, clasa a V-a și a VII-a, la simultan. Profesorul are și mai puțin timp să lucreze în mod direct cu fiecare clasă. Câte metode moderne de învățare își permite să utilizeze? Foarte puține, unii, poate, chiar deloc;
  • temele sunt sufocante;
  • planul-cadru este același pentru toți. Multe discipline, toate obligatorii. Opționalele sunt puține și satisfac criterii administrative în multe cazuri, completările de catedre fiind în top. Copiii nu au nicio șansă de a-și personaliza orarul. De exemplu, am putea avea 4 materii obligatorii și 4 alese de fiecare elev dintr-o paletă mai largă de discipline;
  • teoria primează. Este insuficientă educatie pentru viata. Adică se învață despre sistemul de urbanism la educație tehnologică, în loc să învețe să bată niște cuie sau să folosească mașina de cusut. Se pune mai mult accent pe fisiunea nucleară decât pe responsabilitățile civice;
  • resursele sunt setate pe minim sau sub minim. Laboratoarele de informatică au fost dotate cu mult tam-tam. Multe școli au primit echipamente. Multă bucurie și nerăbdare pentru elevi și profesori. Când să pui mâna pe dotări, mouse-ul este aproape inutilizabil, pc-urile nu sunt echipate pentru navigarea pe internet, sistemul de operare este slab …. Așa nu merge treaba!!

Cultura educației șchioapătă serios…

Educația nu este tratată după cum merită, nicio noutate. Decidenții noștri o consideră un mare consumator de resurse. Greșit, educația consumă, evident, dar produce forță de muncă. Educația a fost întotdeauna mai puțin importantă și efectele acestei viziuni se văd din plin. Încă există oameni bine pregătiți, dar acest aspect se datorează mai mult meritelor și ambițiilor personale. Ne mândrim cu olimpicii noștri, dar medaliile obținute de o mână de copii nu pot aduce împlinire celor mulți care abia se descurcă la școală.

Să sintetizez puțin:

  • bugetul alocat educației este neîndestulător unei educații de calitate;
  • în școli nu există profesioniști care să susțină elevul. Dascălul poate suplini un psiholog școlar, un logoped, un kinetoterapeut, o asistentă medicală, un paznic, doar până la un anumit nivel;
  • asortarea culorilor politice este o treabă complicată. Nu primează interesul școlii, ci cum să fie faultați directorii de școli care se află în partidul neadecvat;
  • conducerea ministerului este, în general, setată să mulțumească alegătorii, nu să conducă interesele reale ale sistemului. Ministrul defilează cu camere prin clasă (deși nu este permis de lege). Trage de urechi învățătoarea că nu însoțește copilul la toaleta din curte, uitând că astfel ar lăsa nesupravegheați un număr mult mai mare de școlari. Se poate ca unii părinți să se fi simțit satisfăcuți de atitudine. Cu certitudine, nu s-a obținut nimic pozitiv pentru învățământ. Dacă nici ministrul nu respectă profesorii ….;
  • pentru alimentarea instituțiilor de învățământ superior care au răsărit ca prin minune după 89, școlile profesionale au fost desființate. Bacul se promova relativ ușor (chiar foarte ușor, pe alocuri). Păi de ce să nu aspire tot omul la învățământul superior? Sună mai bine economist, decât patiser. Mentalități desuete și toleranța crescută a sistemului au așezat oameni cu îndemânare și pasiune pentru bucătărie la un birou. Elevii n-au încă șansa reală de a învăța temeinic meseria pe care și-o doresc;
  • autoritatea școlii este prăbușită. Salarizarea și condițiile de lucru nu au atras mereu oameni cu vocație, media face circ de câte ori are ocazia. Dascăli cu vocație sau nu, profesorii s-au trezit așezați de-a valma în aceeași oală. Nu ne miră atunci că vin părinți în stare de ebrietate la școală (pază nix!), trântesc ușa de perete în timpul orei, fac scandal și sperie copiii. De ce? Pentru că pot. Pentru că doamna scrie cu roșu pe testul copilului. Cum își permite?;
  • există părinți neimplicați. Copiii se lasă influențați dacă aud acasă: Lasă copile, la ce-ți trebuie atâta școală?;
  • există părinți care le oferă totul copiilor, fără să le ceară nimic în schimb. Dacă cel mic primește absolut tot ce vrea, nu-i lipsește nimic, ce nevoie are să viseze și să muncească pentru o viață mai bună? O viață mai bună nu există!

Scoala este o povara pentru copii pentru că nu asigură un viitor

Este dureros să vezi copii inteligenți care nu dau doi bani pe școală. Este dureros să vezi copii care nu pot ține pasul cu colegii lor. Este dureros să vezi copii la evaluarea națională sau bacalaureat care-și epuizează rapid cunoștințele și-și rod creionul până pot ieși din sală.

Sistemul nostru de educație sufocă cu teme și sarcini, cu teorii interminabile, cu teste peste teste. Cu toate acestea, școala nu este factorul determinant în carieră. Când nepotismul și corupția fac legea, competența contează mai puțin. Dacă tata este descurcăreț sau poate arunca cu banii, băiatul nu este nevoit să tragă la școală. Sforile potrivite fac minuni. Nu întotdeauna, dar în multe cazuri.

Sau….Am întâlnit și o astfel de mentalitate. Dacă urmezi o școală privată, taxele pe care le plătești trebuie să-ți asigure diploma. Nici chiar așa, taxele asigură condițiile necesare studiului ( profesori, săli de clasă, suport de curs, practică de specialitate etc), nu pun automat diploma pe masă… Privată sau nu, școala nu trebuie să vândă diplome!

Sărăcia risipește inteligență…. Copii foarte isteți se pierd pentru că părinții îi pun la muncă, își cresc frații mai mici, duc dorul părinților plecați departe, flămânzesc….Când stomacul gol te chinuie, cu greu te mai sensibilizează versurile lui Eminescu …

Scoala este o povara pentru copii și trebuie neapărat să schimbăm asta! Nu mai vrem mecanici auto nepricepuți, asistente care te înțeapă de trei ori până reușesc să recolteze sânge, profesori care dictează, tâmplari care nu-și cunosc uneltele…. De ce minune avem nevoie ca să construim pentru toți, nu doar pentru câțiva?

Numai bine!

,

Navigare în articol

Un comentariu la „De ce scoala este o povara pentru copii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *