Scăpărătoarea – de Hans Christian Andersen

Un soldat se întorcea de la război, ponosit și obosit. În față îi apare o vrăjitoare cumplit de urâtă. Îl trage de mânecă și-l întreabă dacă are nevoie de bani.

-Da` cum nu! Dar ce trebuie să fac?

Vrăjitoarea îi spune pe îndelete. În stejarul de pe marginea drumului este o scorbură prin care se poate coborî în adâncul pământului. Acolo va ajunge într-o sală mare, cu 100 de torțe aprinse. Tot acolo vor fi trei uși închise, fiecare cu cheia potrivită în broască. În prima încăpere este o ladă mare cu bani de aramă, iar pe ladă stă un câine cu ochii cât farfuriile. Dacă va lua câinele și-l va pune pe jos, peste șorțul ei, va putea lua câți bani dorește. La fel și în celelalte încăperi unde există o ladă cu bani de argint, păzită de un câine cu ochii cât roțile de moară, și o ladă cu bani de aur, păzită de un câine cu ochii mari, cât niște turnuri. Când va fi gata, să strige, iar ea îl va trage cu frânghia, în sus.

-De înțeles, am înțeles foarte bine ce trebuie să fac, dar ție, babo, ce-ți iese la afacerea asta?

-Eu n-am trebuință de niciun ban, doar vreau să-mi aduci scăpărătoarea pe care a uitat-o bunică-mea ultima dată. Uite șorțul meu și haide, că mă grăbesc!

Soldatul a coborât pe frânghie, prin scorbură. Sala cea mare era într-adevăr luminată de 100 de torțe, iar cele trei uși aveau câte o cheie în broască. A intrat în prima încăpere, a pus șorțul pe jos, a luat câinele și l-a așezat pe șorț și apoi și-a umplut buzunarele cu bani de aramă. În camera următoare a găsit câinele cu ochii cât roțile de moară. S-a uitat puțin cu frică, dar l-a pus și pe el deasupra șorțului și a deschis lada. Văzând câți bani de argint sunt, a aruncat banii de aramă și și-a umplut buzunarele și ranița cu bani de argint. În camera următoare s-a speriat și mai tare de câinele cu ochii cât turnurile, dar a deschis până la urmă lada, și-a golit buzunarele și ranița și le-a umplut cu bani de aur, ba a pus chiar și în cizme. În cele din urmă și-a amintit de scăpărătoare și a luat-o.

Când a strigat, vrăjitoarea l-a tras în sus cu ajutorul frânghiei legate de mijloc. Și pentru că n-a vrut să-i spună ce face cu scăpărătoarea, soldatul a scos sabia și i-a tăiat capul. A pus scăpărătoarea în haină și a pornit către oraș.

În acel oraș mare și strălucitor oșteanul s-a adăpostit la hanul cel mai scump, s-a instalat în camerele cele mai arătoase și a comandat cea mai fină mâncare. A doua zi și-a cumpărat haine de soi care să se potrivească noii sale vieți de om bogat.

Cutreierând prin oraș a aflat că regele are o fată foarte frumoasă pe care o ține sub lacăt, într-un palat înconjurat de ziduri și turnuri. Cineva profețise că fata avea să se mărite cu un soldat și regele voia să împiedice acest lucru cu orice preț. S-a gândit și oșteanul nostru că tare mult ar vrea să vadă și el prințesa, dar oricât a încercat, n-a reușit nicicum.

Oșteanul s-a bucurat pentru un timp de o viață luxoasă, înconjurat de prieteni și cheltuind în stânga și în dreapta. Banii s-au împuținat până când, în cele din urmă, au mai rămas doar doi bănuți de aur. S-a mutat într-o cămăruță din pod și nici prietenii nu l-au mai vizitat.

Și cum stătea el singur-singurel, într-o seară, pe întuneric, pentru că nu avea lumânări, și-a amintit de scăpărătoarea vrăjitoarei. A scăpărat-o odată și în fața lui a apărut câinele cu ochii cât farfurioarele.

-Care ți-e voia, stăpâne?

-Am mare nevoie de bani. Fă bine și adu-mi cât mai degrabă!

Câinele a apărut în foarte scurt timp cu o pungă de bani în gură. Mai târziu, soldatul a descoperit că la două scăpărări apărea câinele cu ochii cât roțile de moară, iar la trei scăpărări câinele cu ochii cât turnurile. Astfel omul nostru s-a întors la camerele sale confortabile, și-a reîmbrăcat hainele scumpe și prietenii săi au început să-l viziteze iarăși.

De la o vreme, gândurile soldatului se îndreptau tot mai des spre prințesa ascunsă de tatăl său. Într-o noapte a chemat câinele cu ochii cât farfurioarele și i-a spus că dorește să vadă prințesa. Câinele a plecat și s-a întors într-o clipită cu fata adormită în spate. Vrăjit de frumusețea ei, soldatul s-a aplecat și-a sărutat-o.

A doua zi, de dimineață, prințesa a povestit părinților ei visul ciudat pe care l-a avut, despre câinele care a luat-o în spinare și soldatul care a sărutat-o. Regele n-a stat pe gânduri și a poruncit unei doamne de onoare s-o păzească pe prințesă în noaptea următoare.

Soldatului i s-a făcut dor de prințesă și noaptea a chemat din nou câinele la el. Doamna de onoare a urmărit câinele și a însemnat cu o cruce de cretă ușa clădirii în care a dus prințesa. Apoi s-a întors la palat să doarmă. Când a înapoiat prințesa, câinele a observat semnul făcut cu creta pe ușa hanului. A luat și el o cretă și a însemnat intrările tuturor caselor din oraș. De dimineață, regele și regina n-au mai putut afla unde a fost dusă fiica lor.

După ce s-a gândit puțin, regina a umplut cu hrișcă o pungă de mătase și i-a făcut cu foarfeca ei mare de aur o mică gaură la fund. Apoi a legat punga la spatele prințesei, fără să fie văzută. În noaptea următoare, prințesa a fost dusă din nou la hanul soldatului și a lăsat în urma ei o dâră de hrișcă pe care nu a mai observat-o câinele.

Regele și regina au aflat așa adresa soldatului, l-au prins și trimis la închisoare. Soldatul privea prin fereastra cu gratii spânzurătoarea care i se pregătea și mulțimea care se aduna acolo. Tobele au începu să bată.

Un băiat care se îndrepta în grabă spre locul spânzurătorii și-a pierdut un pantof chiar în dreptul ferestrei cu gratii.

-Băiete, fă-mi un bine și vei primi pentru asta patru bănuți. Du-te la mine acasă și adu-mi scăpărătoarea de pe masă! Grăbește-te!

Băiatul a făcut așa cum i s-a spus și și-a primit răsplata promisă. Când a fost dus în fața mulțimii, soldatul s-a adresat regelui care se afla și el de față, însoțit de regină și toți curtenii.

-Mărite rege, dacă mi-este îngăduit, tare mult aș vrea să mai fumez o lulea înainte de a trece pe lumea cealaltă!

Regele a îngăduit și soldatul a scos scăpărătoarea din buzunar. A scăpărat de mai multe ori și cei trei câini cu ochi mari au apărut, ca din pământ, în fața lui. Soldatul le- a poruncit să-l scape de spânzurătoare, iar câinii au apucat judecătorii și sfetnicii de nas și i-au aruncat cât colo, făcându-i bucăți. Nici regele sau regina nu au scăpat, cu toate rugămințile lor.

Speriată de cele văzute, mulțimea a cerut ca soldatul să fie de-acum rege și s-o ia pe prințesa cea frumoasă de soție. Alături de regină și de câinii săi, soldatul a petrecut o săptămână la nunta sa.

scăpărătoare obiect care folosește la producerea de scântei

hrișcă– semințe mici, lunguiețe și negricioase folosite pentru hrana oamenilor și animalelor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*