Scăpărătoarea – de Hans Christian Andersen

Un soldat se întorcea de la război, ponosit și obosit. În față îi apare o vrăjitoare cumplit de urâtă. Îl trage de mânecă și-l întreabă dacă are nevoie de bani.

-Da` cum nu! Dar ce trebuie să fac?

Vrăjitoarea îi spune pe îndelete. În stejarul de pe marginea drumului este o scorbură prin care se poate coborî în adâncul pământului. Acolo va ajunge într-o sală mare, cu 100 de torțe aprinse. Tot acolo vor fi trei uși închise, fiecare cu cheia potrivită în broască. În prima încăpere este o ladă mare cu bani de aramă, iar pe ladă stă un câine cu ochii cât farfuriile. Dacă va lua câinele și-l va pune pe jos, peste șorțul ei, va putea lua câți bani dorește. La fel și în celelalte încăperi unde există o ladă cu bani de argint, păzită de un câine cu ochii cât roțile de moară, și o ladă cu bani de aur, păzită de un câine cu ochii mari, cât niște turnuri. Când va fi gata, să strige, iar ea îl va trage cu frânghia, în sus.

-De înțeles, am înțeles foarte bine ce trebuie să fac, dar ție, babo, ce-ți iese la afacerea asta?

-Eu n-am trebuință de niciun ban, doar vreau să-mi aduci scăpărătoarea pe care a uitat-o bunică-mea ultima dată. Uite șorțul meu și haide, că mă grăbesc!

Soldatul a coborât pe frânghie, prin scorbură. Sala cea mare era într-adevăr luminată de 100 de torțe, iar cele trei uși aveau câte o cheie în broască. A intrat în prima încăpere, a pus șorțul pe jos, a luat câinele și l-a așezat pe șorț și apoi și-a umplut buzunarele cu bani de aramă. În camera următoare a găsit câinele cu ochii cât roțile de moară. S-a uitat puțin cu frică, dar l-a pus și pe el deasupra șorțului și a deschis lada. Văzând câți bani de argint sunt, a aruncat banii de aramă și și-a umplut buzunarele și ranița cu bani de argint. În camera următoare s-a speriat și mai tare de câinele cu ochii cât turnurile, dar a deschis până la urmă lada, și-a golit buzunarele și ranița și le-a umplut cu bani de aur, ba a pus chiar și în cizme. În cele din urmă și-a amintit de scăpărătoare și a luat-o.

Când a strigat, vrăjitoarea l-a tras în sus cu ajutorul frânghiei legate de mijloc. Și pentru că n-a vrut să-i spună ce face cu scăpărătoarea, soldatul a scos sabia și i-a tăiat capul. A pus scăpărătoarea în haină și a pornit către oraș.

În acel oraș mare și strălucitor oșteanul s-a adăpostit la hanul cel mai scump, s-a instalat în camerele cele mai arătoase și a comandat cea mai fină mâncare. A doua zi și-a cumpărat haine de soi care să se potrivească noii sale vieți de om bogat.

Cutreierând prin oraș a aflat că regele are o fată foarte frumoasă pe care o ține sub lacăt, într-un palat înconjurat de ziduri și turnuri. Cineva profețise că fata avea să se mărite cu un soldat și regele voia să împiedice acest lucru cu orice preț. S-a gândit și oșteanul nostru că tare mult ar vrea să vadă și el prințesa, dar oricât a încercat, n-a reușit nicicum.

Oșteanul s-a bucurat pentru un timp de o viață luxoasă, înconjurat de prieteni și cheltuind în stânga și în dreapta. Banii s-au împuținat până când, în cele din urmă, au mai rămas doar doi bănuți de aur. S-a mutat într-o cămăruță din pod și nici prietenii nu l-au mai vizitat.

Și cum stătea el singur-singurel, într-o seară, pe întuneric, pentru că nu avea lumânări, și-a amintit de scăpărătoarea vrăjitoarei. A scăpărat-o odată și în fața lui a apărut câinele cu ochii cât farfurioarele.

-Care ți-e voia, stăpâne?

-Am mare nevoie de bani. Fă bine și adu-mi cât mai degrabă!

Câinele a apărut în foarte scurt timp cu o pungă de bani în gură. Mai târziu, soldatul a descoperit că la două scăpărări apărea câinele cu ochii cât roțile de moară, iar la trei scăpărări câinele cu ochii cât turnurile. Astfel omul nostru s-a întors la camerele sale confortabile, și-a reîmbrăcat hainele scumpe și prietenii săi au început să-l viziteze iarăși.

De la o vreme, gândurile soldatului se îndreptau tot mai des spre prințesa ascunsă de tatăl său. Într-o noapte a chemat câinele cu ochii cât farfurioarele și i-a spus că dorește să vadă prințesa. Câinele a plecat și s-a întors într-o clipită cu fata adormită în spate. Vrăjit de frumusețea ei, soldatul s-a aplecat și-a sărutat-o.

A doua zi, de dimineață, prințesa a povestit părinților ei visul ciudat pe care l-a avut, despre câinele care a luat-o în spinare și soldatul care a sărutat-o. Regele n-a stat pe gânduri și a poruncit unei doamne de onoare s-o păzească pe prințesă în noaptea următoare.

Soldatului i s-a făcut dor de prințesă și noaptea a chemat din nou câinele la el. Doamna de onoare a urmărit câinele și a însemnat cu o cruce de cretă ușa clădirii în care a dus prințesa. Apoi s-a întors la palat să doarmă. Când a înapoiat prințesa, câinele a observat semnul făcut cu creta pe ușa hanului. A luat și el o cretă și a însemnat intrările tuturor caselor din oraș. De dimineață, regele și regina n-au mai putut afla unde a fost dusă fiica lor.

După ce s-a gândit puțin, regina a umplut cu hrișcă o pungă de mătase și i-a făcut cu foarfeca ei mare de aur o mică gaură la fund. Apoi a legat punga la spatele prințesei, fără să fie văzută. În noaptea următoare, prințesa a fost dusă din nou la hanul soldatului și a lăsat în urma ei o dâră de hrișcă pe care nu a mai observat-o câinele.

Regele și regina au aflat așa adresa soldatului, l-au prins și trimis la închisoare. Soldatul privea prin fereastra cu gratii spânzurătoarea care i se pregătea și mulțimea care se aduna acolo. Tobele au începu să bată.

Un băiat care se îndrepta în grabă spre locul spânzurătorii și-a pierdut un pantof chiar în dreptul ferestrei cu gratii.

-Băiete, fă-mi un bine și vei primi pentru asta patru bănuți. Du-te la mine acasă și adu-mi scăpărătoarea de pe masă! Grăbește-te!

Băiatul a făcut așa cum i s-a spus și și-a primit răsplata promisă. Când a fost dus în fața mulțimii, soldatul s-a adresat regelui care se afla și el de față, însoțit de regină și toți curtenii.

-Mărite rege, dacă mi-este îngăduit, tare mult aș vrea să mai fumez o lulea înainte de a trece pe lumea cealaltă!

Regele a îngăduit și soldatul a scos scăpărătoarea din buzunar. A scăpărat de mai multe ori și cei trei câini cu ochi mari au apărut, ca din pământ, în fața lui. Soldatul le- a poruncit să-l scape de spânzurătoare, iar câinii au apucat judecătorii și sfetnicii de nas și i-au aruncat cât colo, făcându-i bucăți. Nici regele sau regina nu au scăpat, cu toate rugămințile lor.

Speriată de cele văzute, mulțimea a cerut ca soldatul să fie de-acum rege și s-o ia pe prințesa cea frumoasă de soție. Alături de regină și de câinii săi, soldatul a petrecut o săptămână la nunta sa.

scăpărătoare obiect care folosește la producerea de scântei

hrișcă– semințe mici, lunguiețe și negricioase folosite pentru hrana oamenilor și animalelor

, ,

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *