Profesorul de serviciu, un mic șerif al prezentului

Orice profesor este năpădit de o bucurie fără margini când preia funcția temporară de profesor de serviciu. Un plus de energie și un supliment de neuroni vin la pachet cu îndatoririle de șerif al unui vest mai puțin sălbatic…Înarmat cu un caiet de procese verbale, picioare de atlet și glas ca de tunet, profesorul de serviciu se simte apt să-și servească patria, pardon, școala. Nelegiuiți, atenție!  Glumesc, desigur!

Riscuri pentru profesorul de serviciu…și nu numai pentru el

Pionierii americani și cei care i-au urmat au avut de înfruntat multe pericole. Șeriful a întruchipat principalul obstacol în fața jefuitorilor de bănci, a pistolarilor nervoși, a răufăcătorilor. Se bucura de încrederea și respectul comunității, de sprijinul ei.

Și care ar fi legătura cu profesorul de serviciu? Tocmai postura de apărător al cetățenilor. Zona de acțiune este mult mai restrânsă, este adevărat. Însă nici riscurile nu lipsesc. Un copil în viteză, un proiectil rătăcit sau câte o înjurătură printre dinți pot oricând să intervină pe traseu. Cu mâinile goale și cu diplomație, profesorul de serviciu trebuie să îndepărteze cetățeni turmentați, părinți dornici să regleze tot felul de conturi, persoane dubioase. Ba chiar să pareze cu îndemânare croșee, dacă un părinte violent decide că odrasla sa a fost în vreun fel nedreptățită. S-au mai întâmplat și astfel de evenimente din zona crepusculară. Siguranța este astfel asigurată numai în timpul pauzelor. În rest ne apără credința, numai ea.

A împărți dreptatea printre elevi este un alt apanaj al profesorului de serviciu. A acorda primul ajutor dacă trebuie. Afirma un fost ministru că toți profesorii au urmat cursuri pentru acordarea primului ajutor( ?!). Am auzit cu urechile mele această afirmație la o emisiune TV. S-ar părea că ar fi foarte utile aceste competențe, mai ales când nu prea există cabinete medicale școlare.

Trebuie să existe în cancelarii un mic izvor al tinereții. Pentru că indiferent de vârstă sau afecțiuni, profesorul de serviciu patrulează prin școală, fără să aibă timp să mănânce ceva, fără să-și odihnească picioarele, fără să poată rămâne tăcut, pur și simplu. Ba chiar se întâmplă ca unii profesori să facă de serviciu de mai multe ori pe săptămână, în special dacă lucrează la mai multe școli. Chiar să nu existe soluții corecte? Fiecare școală îl consideră pe acel amărât mai odihnit decât ceilalți colegi.

Uneori …serviciu pe școală numai pe hârtie

Profesorii responsabili sau responsabilizați de directori patrulează. Răspund de tot ce se întâmplă în școală, deși nu pot fi vinovați pentru că nu pot ține de mână toți elevii. Răspund și cei cărora nu le pasă. Și nu-s puțini, cred eu. Chiar dacă serviciul pe școală nu este reglementat explicit prin lege, nu cred că un profesor adevărat poate asista la incidentele din școală fără să intervină. Nu cred că poate trece pe lângă un copil înlăcrimat fără să-l întrebe ce a pățit. Că siguranța elevilor și a cadrelor didactice poate fi mai bine asigurată este o altă discuție.

Din păcate există și zile în care profesorul de serviciu este invizibil. Copiii se îmbrâncesc și aleargă fără să-i mai tempereze cineva. Țipete, uși trântite și cucuie inflamează atmosfera, agită copiii. Directorii privesc în altă parte sau sunt plecați la ședințe interminabile, sunt ocupați cu statistici, controale și situații. Profesorul de serviciu completează procese-verbale, dar asta nu garantează nimic. E doar o zi în care a avut norocul să nu apară mici reclamanți la ușa cancelariei sau incidente grave.

Și copiii au de suferit

Mediul agresiv în care trăim cu toții în prezent are multe note de plată. În mediul școlar cei care plătesc sunt elevii și profesorii care răspund de ei. Crescuți cu pistoale și săbii de jucărie, meciuri de box, știri detaliate despre accidente și crime, desene cu supereroi  răzbunători, cei mici învață că violența este o formă uzuală de exprimare. Pe cine mai miră atunci îmbrâncelile copiilor, competitivitatea la cote alarmante, cuvintele sau gesturile nepotrivite?

Concentrația mare de copii și tineri pe metru pătrat facilitează apariția problemelor. Energiile dezlănțuite în timpul pauzelor provoacă zgârieturi, vânătăi sau orgolii rănite. Copii bruscați de părinți sau afectați de lipsa lor își alină durerea înfricoșându-i pe cei timizi, pe cei mai puțin șmecheri. Avem psihologi care să-i consilieze îndeaproape? În cele mai multe cazuri, nu. Avem asistență medicală școlară care să rezolve sângerări, contuzii sau alte cele? De cele mai multe ori, nu. Avem paznici care să controleze accesul persoanelor străine? Nu prea. Avem patrule de polițiști care să fie văzute, măcar uneori, trecând măcar prin fața școlii? Știți răspunsul.

Toaletele sunt spații tabu. Acolo se întâmplă multe lucruri. Elevii care pun la cale câte ceva nepermis acolo se întrunesc. Profesorul are interdicție să pătrundă acolo pentru că poate fi oricând acuzat de hărțuire. Droguri, țigări, încăierări și alte cele se petrec între pereții toaletei. Cine se aventurează acolo o face pe propria răspundere? Cei mici sunt agresați verbal sau fizic de elevii mai mari fără să poată fi ajutați de vreun cadru didactic.

Să mai amintim că uneori există clase descoperite pentru că directorii și profesorii au de finalizat urgent situații de tot felul? Birocrația sufocă dascălii și îi împiedică de multe ori să se dedice muncii la clasă. Cine răspunde pentru  incidentele apărute în aceste ore? Nici măcar profesorul de serviciu. Dacă acesta are ore și nu sunt colegi disponibili….cine să-i supravegheze pe acei elevi?

Ce se poate face totuși

Este cât se poate de clar pentru toată lumea că nici elevii și nici profesorii nu sunt în siguranță la școală. Nu voi uita niciodată ce-am simțit când un tată cu ochii injectați de băutură și duhnind de la o poștă mi-a intrat în clasă în timpul lecției. Persoana respectivă gesticula generos și vocifera împotriva unor colegi de clasă ai fiicei sale. M-au trecut fiori de teamă și gândeam la ce puteam face dacă nepoftitul ar fi devenit violent. În cele din urmă situația n-a fost așa de gravă, dar posibilitatea unui incident nefericit rămâne atâta timp cât oricine poate intra nestingherit în școală.

Ce posibilități există?

  1. Serviciul de pază trebuie să fie obligatoriu. Consiliile locale pot aloca mai multă atenție rezolvării acestei probleme. Se pot pierde alegători nu numai când nu se organizează festivaluri și serbări, ci și atunci când părinții sunt nemulțumiți. Doamne ferește de evenimente nedorite!
  2. Butonul de panică experimentat la Hunedoara, conform declarației unui reprezentant al Federației părinților, s-ar fi putut extinde la nivel național. Acest buton minune a scăzut cu 80% cazurile de violență, aspect care îl recomandă de la sine. Se pare că s-a încheiat un protocol între Ministerul de Interne și prefecturi, dar lucrurile s-au oprit aici.
  3. În țări precum Australia sau Norvegia toți elevii ies în curte, indiferent de vreme sau anotimp. Astfel pot fi supravegheați mai ușor de profesorii/ profesorul de serviciu care nu mai trebuie să alerge prin școală și îi are în fața ochilor pe majoritatea elevilor.
  4. Directorii mai puțin implicați în asigurarea supravegherii se pot asigura că serviciul pe școală funcționează, chiar și la bieții parametrii la care acesta poate oferi satisfacție.
  5. Serviciul pe școală stoarce din ultimele rezerve de energie rămase după ce profesorul a participat la lecții. Dacă nefericitul lucrează în mai multe școli, dragi directori, nu-l tratați ca pe un sclav pe plantație! Este inuman să facă de serviciu mai multe zile pe săptămână!

Numai bine!

Câte ceva despre serviciul pe scoala poți găsi și aici dacă ești interesat și de alte aspecte ale acestei teme!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*