O poveste despre muzica și regăsire

Educația muzicală nu este o disciplină cu foarte mulți adepți. Cum te poate ajuta muzica în viață? Pune mâna și învață matematică sau fizică, discipline serioase, domnule, nu portative și tobe. Se poate demonstra însă că viața nu înseamnă numai teoreme, formule și unghiuri. Cât de săracă ar fi umanitatea fără Vivaldi sau Sinatra, fără bucuria dansului? Această poveste despre muzica subliniază legăturile indestructibile dintre părinți și copil, cât și bucuria simplă de a trăi în acord cu vibrațiile interioare.

Povestea nu este inspirată din realitate și nici nu este rodul imaginației mele. Este povestea imaginată de scenariștii filmului american August Rush. Este o poveste plină de emoție, un pic asemănătoare cu romanul lui Hector Malot, Singur pe lume.

Evan este altfel decât ceilalți băieți

Evan Taylor este un băiat de 11 ani care nu și-a cunoscut niciodată părinții. Încă din primele zile de viață a fost adus la orfelinatul din Walden County, în zona rurală a statului New York. Băiatul este hărțuit de băieții mai mari din orfelinat pentru că se comportă ciudat. Adesea închide ochii și se lasă transportat într-o lume a sunetelor, inaccesibilă celorlalți. O adiere a vântului, clipocitul apei sau foșnetul frunzișului sunt suficiente pentru a se lăsa în voia muzicii sale lăuntrice.

Noul asistent social al statului New York, domnul Jeffries, află de la Evan că el nu-și dorește să fie adoptat. Băiatul este încredințat că părinții săi îl iubesc și-l vor înapoi. Cu toate că nu-l vizitează și nici prin telefon nu se aud, Evan se simte foarte legat de părinții săi prin muzică. El știe că muzica, într-un fel sau altul, îi va aduce împreună.

Cum a ajuns Evan la orfelinat cu 11 ani în urmă

Lyla este o tânără frumoasă. Pe lângă frumusețe, se bucură și de un talent muzical remarcabil. Este absolventă a renumitei Școli de muzică Juilliard, din New York. Corzile violoncelului i se supun cu freamăt și delicatețe la concertul de muzică clasică susținut de Filarmonica Marelui Oraș. După spectacol, Lyla merge la o petrecere care-i va schimba viața. O poveste despre muzica este pe cale să înceapă.

Departe de tumultul petrecerii, pe acoperișul clădirii, Lyla îl cunoaște pe Louis, un fermecător și înzestrat cântăreț irlandez de muzică ușoară. Ascultând acordurile romantice ale unui cântăreț stradal, cei doi se îndrăgostesc și rămân împreună până dimineața. În zori, Lyla se trezește în brațele lui Louis și se grăbește să ajungă la tatăl ei știind că acesta o așteaptă îngrijorat.

Louis mai are timp totuși să-i spună că o așteaptă la ora 10:00 la arcadă, în piața Washington. Tatăl Lylei este foarte supărat că un băiat ar putea interveni în calea afirmării fiicei sale și o împiedică să ajungă la locul de întâlnire. De atunci cei doi tineri se caută fără succes pentru că nu știu nimic altceva despre celălalt decât prenumele.

Afectat de pierderea Lylei, Louis se retrage după o vreme din formația sa și se dedică unei cariere în domeniul afacerilor, în San Francisco. Lyla află că este însărcinată, iar relația cu tatăl său devine din ce în ce mai încordată. După un conflict între cei doi, Lyla iese val-vârtej din restaurant și este lovită de o mașină când traversează strada.

În stare de inconștiență, Lyla este transportată la spital. Micuțul vine pe lume, iar tatăl Lylei profită de situație pentru a rezolva lucrurile așa cum crede el mai bine. Semnând actele de adopție în numele fiicei sale, bunicul își trimite nepotul în grija statului încă din prima zi de viață. Când se trezește, Lyla află de la tatăl său că băiețelul nu a supraviețuit.

O poveste despre muzica continuă- Evan învață să cânte

Evan fuge de la orfelinat într-o seară friguroasă de iarnă, sperând să-și găsească părinții. Ajunge la New York prin bunăvoința unui șofer care l-a remarcat pe marginea șoselei și-i oferă și 12 dolari să-și ia ceva de mâncare. Evan este fermecat de muzica străzii: claxoane, scrâșnit de roți, periile mașinilor de spălat asfaltul, vocile pietonilor. Ajunge în piața Washington, chiar la arcada la care ar fi trebuit să se întâlnească părinții săi cu 12 ani în urmă.

Acolo se împrietenește cu Arthur, un chitarist cu o voce caldă, cam de aceeași vârstă cu el. Evan îi oferă un dolar să cânte ceva, orice, și privește fascinat modul în care chitara scoate sunete. Evan se ține după Arthur și ajunge spre seară într-un teatru părăsit în care locuiau mai mulți copii ai străzii. Toți copiii sunt protejații unui personaj supranumit de ei Vrăjitorul. Acesta exploata abilitățile muzicale ale copiilor trimițându-i să cânte pe străzile marelui oraș și însușindu-și încasările lor.

Vrăjitorul descoperă aptitudinile remarcabile ale lui Evan în domeniul muzicii. Într-un timp extrem de scurt, Evan învață să cânte la chitară ca un profesionist, fără să aibă habar de note muzicale și elemente de teorie muzicală. Aproape instantaneu devine favoritul Vrăjitorului care-l plasează în locul lui Arthur, lângă arcada din piața Washington. Evan aduce „acasă” donații generoase și Vrăjitorul este preocupat să-i negocieze reprezentații cât mai bine remunerate.

Un pas important în cariera băiatului

Vrăjitorul zădărnicește eforturile autorităților de a-l aduce pe Evan înapoi la orfelinat îndemnându-l să folosească un nume nou: August Rush. Căutările nu sunt abandonate însă și, într-una din seri, poliția descinde în teatrul părăsit. Copiii fug care pe unde apucă și August se refugiază într-o biserică în care membrii corului făceau repetiții sub îndrumarea reverendului. Cea mai mică membră a corului îl învață notele într-un scurt răgaz înainte de a pleca spre școală. August se lasă în seama muzicii pe care o aude mereu și umple coli întregi de portative și note.

Fetița fuge într-un suflet la reverendul James când se întoarce de la cursuri. Ea îi arată munca lui August și pornesc împreună să-l caute pe micul compozitor. Acesta se afla nici mai mult, nici mai puțin, în biserică. Cânta fericit la orgă plutind pe aripile fanteziilor sale muzicale. Reverendul este impresionat și-l înscrie la Juilliard.

Schimbări majore în viața părinților

Lyla a renunțat la cariera de solistă după ce a primit vestea că fiul ei a murit. Se simțea mai împăcată în postura de profesoară de muzică. Astfel avea prilejul să interacționeze cu copii și să se întrebe cum ar fi arătat și cum ar fi fost băiatul ei dacă era în viață. După 11 ani, pe patul de moarte, tatăl său îi spune adevărul despre fiul ei.

Plină de speranțe, Lyla începe căutarea la Departamentul Protecției Copilului. Ea reușește să ocolească hățișurile birocrației și află numele băiatului (Evan Taylor) și al orfelinatului la care a crescut. Îi vede și chipul pe unul din afișele care anunță că băiatul este căutat.

Lyla răspunde unei extraordinare intuiții și acceptă invitația Filarmonicii newyorkeze de a cânta la spectacolul anual în aer liber, din Central Park. Prin muzica ea se simte mai aproape de Evan.

În paralel, Louis trăiește o existență cenușie, departe de muzica și de femeia de care se îndrăgostise cu mulți ani în urmă. Întâmplarea își țese urzeala și descoperă pe internet o prezentare a solistei care va concerta la New York, în Central Park. O revede astfel pe Lyla și află, în sfârșit, mai multe despre ea. Își face bagajele și zboară iute spre marea metropolă.

Poveste despre muzica – finalul

August nu renunță la noul său nume de teamă să nu fie adus înapoi la orfelinat. Sub noua sa identitate, el se impune fără eforturi atenției și admirației profesorilor de la renumita Juilliard. Rapsodia pe care o compune este foarte apreciată. Decana îl cheamă cu mândrie în fața consiliului școlii și îl anunță că Filarmonica din New York a acceptat să-i prezinte lucrarea la spectacolul organizat în aer liber, în Central Park.

August face repetiții cu filarmonica și învață să dirijeze. În seara spectacolului, Lyla cântă în public așa cum nu mai făcuse de multă vreme. După momentul său, ea se retrage încet printre spectatori. Începe rapsodia lui August și ea se oprește. O atracție irezistibilă o determină să se întoarcă și să se apropie de scenă. Louis vine din mulțime și o prinde încet de mână. Se privesc intens pentru o clipă și-și întorc privirile spre scenă. Când muzica se oprește, August se întoarce și le zâmbește părinților săi de parcă i-ar fi cunoscut de când lumea…

Câteva cuvinte…

Muzica merită mai mult decât primește în sistemul public de educație din România. Există cu siguranță copii care se chinuie cu formule chimice și clasificări de vertebrate, însă filtrează prin fibrele ființei lor tot ce este legat de muzică. E un lucru demn de urmărit în viață acela de a da o șansă tuturor copiilor să-și descopere menirea.

O altă frumoasă poveste despre muzica poate fi despre un apropiat al tău.

Numai bine!

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *