Posibili teroriști la catedrele din România?

Bârfa împotriva unui om virtuos este ca noroiul pentru zăpadă: oricât ar fi de puţin, tot o murdăreşte. spune omul de litere George Budoi. Și câtă dreptate are! Nu te alarma! Nu am naivitatea să cred că orice dascăl este o persoană fără cusur. Dar circul mediatic întreținut de crizele unor colegi împovărați de dificultatea meseriei reușește cumva să pună în aceeași oală toți practicanții acestei nobile meserii. Chiar să avem posibili teroriști la catedrele din România?

Când legea nu funcționează, suspiciunea guvernează

Când legea închide complice ochii, încrederea devine un lux. Infractorii neprinși sau amnistiați își flutură obraznic genele în fața cetățenilor onești. Vedetă de televiziune cu amenzi pentru viteză și trei vieți curmate la cazier îi arată pe alții cu degetul și se amuză pe seama altora pe micul ecran.

Când incompetența sau interesele de grup conduc, destinul unei națiuni se află în cumpănă. Românii emigrează în masă în căutarea unui trai mai bun. Autorități incapabile să atragă fonduri europene ridică din umeri și plătesc cele mai scumpe autostrăzi, fisurate înainte de inaugurare. Angajați foarte bine plătiți din sistemul bugetar așteaptă, cu perseverență, atenții.

Când pisica nu-și face simțită prezența, șoriceii se înmulțesc în voie și se dedau la tot felul de acrobații. Mai ales cei care știu să dea din coate ajung departe.

Și iată cum ne trezim suspectându-ne unii pe alții. Profesorii sunt pedofili sau bolnavi cu nervii pentru că s-au prezentat astfel de cazuri la emisiunile de știri. Ia să stăm cu camerele pe ei, să le pândim orice mișcare….pentru că ei au privilegiul de a lucra cu ce au părinții mai scump, cu copiii.

Păi să punem camere de supraveghere și în bucătăriile restaurantelor….pentru că sănătatea este mai presus de toate. Să punem camere și în atelierele auto …pentru că siguranța rutieră este importantă. Tot camere să punem (fără sonor, ca să nu aibă lumea acces la informații secrete!) și în birourile poliției ca să știm și noi de ce apar atât de rar pe străzi…pentru că integritatea corporală este importantă.

Atenție, posibili teroriști la catedrele din România!

S-au gândit părinții că elevii trebuie apărați de profesorii lor, cu toții agresivi de felul lor. Soluția camerelor de supraveghere ar fi ideală în acest sens pentru ei. Vine copilul acasă și spune că a ridicat profesorul o sprânceană… pac! reclamație la școală și vizionare casetă.

L-a pus învățătoarea pe cel mic lângă Mitruț, deși a fost instruită să nu facă asta, pac!… cerem dovezi video. Se oprește profesorul lângă banca lui Popescu…nu-i ceva în regulă, hai cu caseta!

Probleme există în clase, prea multe, din păcate. Ele s-ar putea rezolva altfel, într-un mod în care dascălul să nu se simtă ca un prizonier interogat de ofițerii SS. Echilibrul și echidistanța lipsesc, deci acesta este deocamdată un drum închis.

La ce ar putea ajuta camerele?

Camerele de supraveghere ar putea oferi dovezi solide atunci când se aduc acuzații profesorului sau elevilor: că profesorul dictează toată ora sau vine cu mare întârziere în clasă, că unii elevi s-au îmbrâncit și-au spart tabla etc.

Poate aceste camere ar oferi ameliorarea unor anumite tipuri de comportament, cele culpabile adică. Părintele ar avea ocazia să vadă cât de implicați sau neimplicați sunt copiii lor sau cât se străduiește profesorul.

De ce ar fi contraproductive camerele de supraveghere?

Camerele ar alimenta isteriile unor părinți supraprotectori. Cele mai mici gesturi ale profesorului sau elevilor ar putea fi răstălmăcite și interpretate de ei în toate felurile. Chiar ar fi util să fie profesorul tras de urechi că n-a aplaudat îndelung un răspuns mediocru?

Atât profesorii, cât și elevii se pot simți spionați, controlați, puși în poziția unor teroriști care trebuie monitorizați cu atenție. Cum mai poate vibra un profesor de istorie discutând cu elevii despre marea unire știind că un părinte insensibil ar putea să râdă cu mâinile pe burtă la vizionarea momentului?

Nu în ultimul rând intervine aspectul costurilor importante pe care le-ar presupune montarea camerelor. Și da, chiar și faptul că profesorii și elevii resping, în general, ideea. Amănunte aici.

Merită amintită aici și hotărârea Camerei Curții Europene a Drepturilor Omului din 28.11.2017 care stabilește că „supravegherea video a sălilor de curs încalcă dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal.” Merită amintită pentru că nu se știe ce ordonanțe de urgență se pot emite.

Concluzii

Posibili teroriști la catedrele din România? În niciun caz! Probleme sunt, multe și grave. Dar trebuie să începem cu alt gen de măsuri. E nevoie de lege, ordine și bunăcredință acolo sus, pe fotoliile oficialilor de rang înalt. Curățenia trebuie să înceapă de acolo și să se răspândească în toate direcțiile, ca efectul unui leac binefăcător!

Drumul spre o educație de calitate este lung. Acest drum nu poate fi bătătorit numai de voința profesorilor și în ciuda contextului actual.

Numai bine!

Detalii despre statutul profesorilor aici șiaici.

One Reply to “Posibili teroriști la catedrele din România?”

  1. Teroriști la catedră spun unii părinți?
    Eu le-aș pune o întrebare acelor părinți:
    Daca în convingerea dânșilor ar face pasul către catedră numai o lună,având în față 30 – 35 de copii,fiecare cu personalitatea lui,cu caracterul lui,cu fitze și mofturi ce provin din atmosfera familială,oare cum ar reacționa?
    Un medic se poate ocupa de 30 de pacienți deodată,fiecare cu suferința sau vaitaturile sale?
    Un judecător ar putea judeca 30 de procese deodată?
    Un mecanic auto se poate ocupa de 30 de mașini deodată?
    Un muncitor oarecare poate efectua 30 de sarcini deodată?
    Și exemplele pot continua.
    In urma cu numai 20 de ani,părinții care-și iubeau cu adevărat copiii,din clipa în care îi înscriau la școală,în mod regulat veneau și vorbeau atât cu dascălul cât și cu psihologul.Daca acest triunghi nu e complet,procesul de evoluție are de suferit numai că sunt unii părinți care spun:”de ce să mă ocup de educația lui?D’aia l-am adus la școală”!
    Modalitatea aceasta de a ataca un dascăl este de ceva timp o modă.Cand părintele vine sa ceară socoteală uita că în urma cu ceva timp,când copilul lua un calificativ mic,acel părinte se indrepta către copil și-l intreba:”poți să-mi explici asta?”.
    Astăzi când acel calificativ apare, părintele vine direct la dascăl sau la Director și pune aceeași întrebare”Poți să-mi explici asta”?
    Lipsa lecturării,a informării duce la o iluzie din partea părinților care azi,nu mai sunt părinți ci slugi.E de ajuns ca propriul copil sa vină cu o problemă minoră legata de comportament sau nivelul de evaluare și deja părintele “își ia liber de la muncă” și vine sa rezolve “problema”;culmea că la cererea dascălului de a participa la ședința cu părinții,vine și răspunsul:”Nu pot,sunt la servici”!
    O situație lipsește din informarea părinților:Copilul ptr a beneficia de drepturi are de dus la îndeplinire niște îndatoriri,obligații.dar acei părinți care cer de la școala ceea ce ar trebui sa și-i sa realizeze,nu cred că au deschis vreodată un ghid al părintelui sau o carte de psihologia infantilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*