De ce nervii profesorilor sunt puși la grea încercare ( partea I)

De ce nervii profesorilor sunt puși la grea încercare ( partea I)

Agresivitatea verbală a educatorilor nu este impusă de nicio știință sau teorie a educației ( evident!). Cu toate acestea, devine un fenomen care pune pe gânduri. Cazurile de violență verbală au existat, probabil, dintotdeauna. Eu însămi am trăit oroarea unei absolvente de Ștefan Gheorghiu cu vreo 35 de ani în urmă. Domnia-sa recita anost lecția de economie politică sau filozofie din manual, inclusiv exemplele,  și ne ironiza usturător de la înălțimea de neegalat a nasului său.  De ce situații asemănătoare se întâlnesc din ce în ce mai des? Ce se întâmplă cu nervii profesorilor?

Toată lumea arată cu degetul către profesori. Nervii profesorilor sunt de vină

Că roțile educatiei publice nu merg ca unse știe toată lumea.  Indiferent de persoana sau instituția nemulțumită de rezultatele elevilor cel acuzat este, de obicei, profesorul, adică soldatul din tranșee.  Profesorul are și el, ce-i drept, păcatele sale. El este însă ținta reproșurilor mai mult sau mai puțin justificate din partea comunității.

Am citit și auzit tot felul de explicații. Mai toate provin de la persoane care nu au stat niciodată în fața clasei. Atenție, nu este o experiență la îndemâna tuturor! A judeca munca unui profesor raportându-te numai la practica de părinte, statistician sau teoretician …. este fără temei, ca să nu spun superficial.

  1. a) Ministerul Educatiei

Despre viziunea ministerului am scris un întreg articol.  Doi pași înainte și doi înapoi, vorba cântecului!  Ce decide un ministru demolează unul din cei care-l urmează.

Uite dispare învățământul profesional , uite apare iarăși, după ce atelierele școlare s-au evaporat. Uite avem manuale alternative, uite, hopa, au fost eliminate și Editura Didactică și Pedagogică deține monopol (pe plaiurile noastre răsar din nou zorii tovărășismului?). Uite, putem alcătui un orar pliat măcar 1% pe dorințele și nevoile elevilor!  Hârșt! la loc comanda! Toată lumea trebuie să parcurgă exact aceeași materie, în exact același număr de ore. Dă-le încolo de preferințe sau nevoi!

Iată câteva considerații asupra modului în care ministerul păstorește educatia și protejează nervii profesorilor :

conținuturile extrem de generoase prevăzute în programele școlare nu țin cont de posibilitățile copiilor. Practic profesorul este obligat să predea într-un ritm alert pentru a se asigura că poate parcurge materia în întregime.  În acest fel, copiii cu un ritm mai lent de învățare sunt puternic dezavantajați. Oricât se ascunde ministerul după degete, este primul vinovat pentru performanțele scăzute.  Profesorul nu are timpul necesare să consolideze cunoștințele de câte ori ar fi nevoie. Și iată cum apare necesitatea meditațiilor!

E ca și cum stabilești fără putință de tăgadă că doar un muncitor cu calități excepționale poate executa 80 de piese într-o zi și tu fixezi norma la 75. Asta faci ca să te asiguri că sunt foarte puțini cei care vor atinge acest prag zilnic. Cam tot așa și în școli. Un învățământ de masă se adresează tuturor elevilor, nu numai celor cu inteligență  peste medie;

cantitatea de informații pe care copiii trebuie să le asimileze limitează foarte mult folosirea metodelor moderne de predare. Aplicarea metodelor moderne de predare necesită mai mult timp. Pentru a cunoaște satisfacția descoperirii și a se bucura de cunoștințe solide copiii  fac încercări și trag concluzii, formulează și testează ipoteze, muncesc în echipă,  comunică etc. Toate aceste lucruri necesită prea mult timp. Descoperirea nu se face pe traseul cel mai scurt. Ce te faci când ora a trecut și n-ai apucat să schițezi conținutul lecției? Vei merge pe ruta directă data viitoare. Nu îți poți permite să rămâi prea mult  în urmă. Să mai amintim cât loc pot avea aceste metode la clasele cu predare simultană?;

birocrația prăvălită pe spinările profesorilor nu folosește decât librăriilor care fac vânzări de hârtie, dosare de toate formele și pixuri de toate culorile.  Ministerul își justifică cheltuielile de personal inventând o scriptologie fără limite și inutilă, în mare parte. Teancuri înalte de bibliorafturi ticsite se adună cu hârtii întocmite pentru cele peste 40 de comitete și comisii obligatorii în fiecare unitate școlară. Portofoliile cadrelor didactice nu sunt nici ele mai subțiri.

Directorii sunt în alertă permanentă până seara târziu pentru că se pot trezi oricând până pe la  22-22:30 cu e-mailuri de la inspectorate. Ședințe și întruniri de tot felul, situații cu termene de predare draconice țin în priză oamenii, dar ce eficiență au acestea? Urmarea? Ore neținute și haos în școli.

Activitatea la catedră a devenit secundară. Profesorii sunt agasați cu hârtii și numere de înregistrare în loc să fie încurajați să se concentreze pe strategii didactice;

inspecțiile numeroase menite să descopere sursa necazurilor, pentru că randamentul scăzut al sistemului  se datorează exclusiv profesorilor ( părerea ministerului, convenabil!). N-or fi toți ușă de biserică, dar li se suflă în ceafă ca unor infractori. Este oare acest mod de a-și  trata angajații modul în care să insufle încredere și entuziasm?

haosul organizatoric: ani la rând clase cu programe noi și fără manuale (pot profesorii să se descurce!), manuale livrate la finele semestrului I sau duminică, cu o zi înainte de începerea anului școlar, manuale cu multe erori etc;

unele persoane promovate în funcțiile de conducere. Cel mai probabil nu sunt cercetate valorile morale ale acestora. Pot vedea și eu ceea ce este la lumina zilei.  Exemplu: limbaj caustic în raporturile cu subordonații, tunuri în buzunarele părinților cu niște uniforme croite de mântuială, elevi de la licee tehnologice care răsar peste noapte la licee teoretice etc;

clase suprapopulate. Exemplu: la liceele teoretice se înmulțesc elevii din clasele cu profil filologie. Se poate ajunge și până la 41 de elevi.

Cine răspunde pentru urmările acestor politici de doi bani? Profesorii sunt cel mai ușor de blamat, ei sunt mai aproape de părinți și elevi, sunt cei mai vizibili. Sau nervii profesorilor suportă multe?

One Comment

  1. Trist, dar adevarat!

Leave a Reply

Your email address will not be published.
Required fields are marked *