Iedul cu trei capre – de Octav Pancu-Iași (repovestire)

A fost odată un ieduț zburdalnic și jucăuș. Și nu avea ieduțul acesta numai o capră, ci trei: capra-mamă, capra-mătușă și capra-bunică.  Că doar nu degeaba i se spunea iedul cu trei capre! Ele se înghesuiau care mai de care să-l ajute pe micuțul familiei. Capra-mamă îi dădea să mănânce, capra-mătușă îl îmbrăca, iar capra-bunică îl adormea când era timpul pentru somn.

Și în fiecare zi aceleași lucruri se petreceau. Ieduțul poruncea și caprele îi săreau neobosite în ajutor. Nu de alta, dar să nu se obosească prea tare copilul!

Într-o zi de vară, iacă apare vecina capră, știți voi, cea care are trei iezi. Iedul ei cel mare avea nuntă a doua zi și ea nu se mai descurca cu treburile. Lasă vecină, nu-ți fă griji, doar suntem aici. Mâine, în zori, venim să te ajutăm! se oferiră caprele.

Zis și făcut. Caprele se treziră cu noaptea-n cap și merseră să-și ajute vecina, iar ieduțul se trezi singur-singurel, ceva mai târziu. Capră-mamă, îmbracă-mă! Dar nimeni nu a venit. Iedul a-nceput să țipe și să se tăvălească de supărare, dar nimeni nu-l auzea și nu se îndura să vină la el.

Tocmai atunci trecea prin fața casei o vulpe. Curioasă, vulpea s-a aplecat peste geam și a întrebat iedul de ce face atâta gălăgie. Dacă vrei, pot să te ajut eu. Aruncă-mi cămașa, nădragii și încălțările și vei fi gata într-o clipită. Încrezător, iedul i-a aruncat hainele, dar vulpea le-a înhățat și a fugit cu ele la târg să le vândă.

A plâns iedul nostru până l-a apucat foamea și-a strigat întocmai cum făcea în fiecare zi: Mătușă-capră, dă-mi să mănânc! Dar oricât a bătut el din picior și-a țipat, nimeni nu s-a grăbit să-l hrănească. Și l-a apucat din nou plânsul cu sughițuri.

Ieduțule dragă, arată-mi unde sunt bucatele și te-oi ajuta eu să-ți potolești foamea! mormăi un urs care se nimeri în fața casei. Bucuros că, în sfârșit, cineva s-a îndurat de el, iedul îi arătă unde era mâncarea. Și nici una, nici alta, ursul se așeză frumos la masă și înfulecă de zor mămăliga și laptele din castron. Se ridică apoi și plecă cu burta plină fără să-i pese de supărarea iedului.

Dezbrăcat și flămând, iedul cu trei capre se porni din nou pe plâns și în cele din urmă-l prinse somnul. Capră-bunică, adoarme-mă! porunci ieduțul. Și oricât țipă el, nici urmă de capra-bunică. Un lup care se nimeri pe-acolo se apropie să întrebe care-i necazul. Nu-ți fă griji, te-adorm eu! spuse lupul cu ochii sclipind de poftă. Dar când lupul se repezi să-l prindă între labele sale, iedul se sperie amarnic și fugi cât îl ținură picioarele.

Spre seară, iedul se întoarse dezbrăcat, flămând și obosit. Spre mirarea caprelor, se îmbrăcă singur, mâncă ce mai găsi prin bucătărie și adormi buștean de cum puse capul pe pernă. Iar de atunci, iedul n-a mai împărțit porunci și n-a mai așteptat să fie mereu ajutat. Caprele însă nu știu nici azi ce s-a întâmplat în ziua cu bucluc! Le puteți voi spune, oare?

Dacă vă interesează și alte povești de Octav Pancu-Iași, puteți căuta aici!

Navigare în articol

Un comentariu la „Iedul cu trei capre – de Octav Pancu-Iași (repovestire)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *