Eseu despre familie- călătorie în microuniversul civilizației

Eseu despre familie- călătorie în microuniversul civilizației

Familia este un cuvânt cu ecouri profunde pentru cei mai mulți dintre noi. Este acel microunivers în care gravităm toată viața, evoluând de la postura de fiu și frate spre orizonturi mai largi în care adăugăm noi responsabilități de părinte, unchi, bunic.  Este acel refugiu minunat în care chipuri dragi ne îndrumă, ne sprijină, ne iubesc. Will Durant spunea că Familia este nucleul civilizației.  Acest eseu despre familie explorează tocmai această afirmație.

Cum a apărut familia pe scena istoriei

Restrângerea suprafețelor ocupate de păduri acum vreo 15 milioane de ani i-a obligat pe strămoșii noștri  să se aventureze în savană.  De la fructele, semințele și larvele care constituiau înainte hrana lor obișnuită au descoperit carnea bogată în nutrimente. Savanții consideră  consumul cărnii elementul care a favorizat asigurarea energiei necesare dezvoltării creierului de-a lungul generațiilor.

Adevărul despre istorie, volum editat de Reader”s Digest , afirmă că familia a apărut dintr-o necesitate aparent banală, aceea de a asigura accesul tuturor la carnea procurată. Formarea perechilor părea să fie soluția problemei. Bărbații care plecau la vânătoare erau astfel convinși că își hrănesc proprii urmași, iar femeile care rămâneau să îngrijească copiii erau sigure că primesc și ele o parte din provizia de carne.

Menirea familiei

Familia este un grup cu o dinamică specială.  La baza sa stă alegerea persoanelor  de a-și trăi viața împreună, oferindu-și iubire, înțelegere, sprijin. Este calea pe care o aleg cei mai mulți pentru a se simți întregi. Apariția copiilor consolidează legătura dintre părinți și completează în mod fericit grupul familial. Principalul liant este dragostea. Se adaugă amintirile comune, armonia și starea de bine care transformă o casă într-un cămin.

Părinții muncesc pentru a-și clădi cuibul și a fi capabili să crească și să educe tânăra generație. Cei mici deprind, înconjurați de atenția și răbdarea adulților, lucrurile care îi apropie de umanitate: vorbitul, mersul biped, mersul la toaletă, hrănirea cu lingurița etc. Cu timpul se adaugă micile responsabilități (strânsul jucăriilor, de pildă), primele bune maniere, jocuri care implică intelectul, abc-ul socializării ș.a.m.d. De-a lungul timpului aspectele pe care se concentrează educarea unui copil cresc în complexitate. Exemplul oferit de părinți și legătura afectivă sunt cruciale în acest proces.  Iată de ce este familia nucleul civilizației.

A pretinde grădiniței sau școlii lucruri care țin de educația în familie este nerealist și neproductiv.  Dacă acasă copilul este supus agresivității, nu poate mira pe nimeni un comportament asemănător al copilului în colectivitate. Statutul părintelui legitimează o asemenea purtare.

Dacă părintele se amuză învățându-și copilul diverse înjurături, un om cu scaun la cap nu-i poate reproșa educatorului limbajul nepotrivit al preșcolarului sau elevului. Pentru a primi o educație solidă, educația primită în școală trebuie să o completeze pe cea primită acasă.

Eseu despre familie- statistici

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică în ultimii ani, căsătoria oficială este în România principalul mijloc de întemeiere a familiei, uniunea consensuală bucurându-se de mai puțini adepți. A crescut vârsta contractării căsătoriei, de asemenea și a numărului de copii născuți în afara acesteia. Informațiile arată că numărul căsătoriilor cunoaște un trend ascendent (în anul 2016, s-au înregistrat 133.183 de căsătorii, mai multe  cu 7.729 decât în anul precedent).

Evidențe mai puțin fericite demonstrează că se află în creștere numărul violențelor casnice. 1 din 4 femei a fost agresată de partener cel puțin odată în viață, iar 7 din 10 cazuri rămân neraportate. Sărăcia și neștiința transfigurează viața femeilor care acceptă abuzul.  Calvarul fricii și durerii le afectează nu numai pe ele, ci și pe copiii lor.

Numărul copiilor abuzați crește și el de la an la an. Ei sunt victimele neglijării, abuzului emoțional și abuzului fizic, mai ales. La fel de îngrijorător este și fenomenul migrării ambilor sau a unui singur părinte la muncă, în străinătate. Mulți dintre copiii acestor compatrioți rămân în grija rudelor până la gradul IV, fără măsuri de protecție sau chiar la asistenți maternali, centre de plasament  sau la alte familii.

Sărăcia, lipsa educației și disprețul arătat în general cetățeanului român de multă vreme încoace, aici, în România, slăbesc structura de rezistență a familiei. Un eseu despre familie realist trebuie să amintească și aspectele neplăcute.

O poveste emoționantă, un happy-end al acestui eseu despre familie

1. Singurătatea în grup

Țin să vă spun pe scurt, povestea lui Billy Elliot. În planul secund evoluției personajului principal se conturează cu multă sensibilitate tabloul unei  familii cu greșeli omenești, dar aproape perfectă în sentimentele care o unesc.

Billy trăiește împreună cu familia sa într-un oraș din nord-estul Angliei. Loviți de moartea tragică a mamei, fiecare membru al familiei se străduiește din greu, în felul său, să facă față unei vieți lipsite de ceea ce are ea mai cald și mai frumos. Tatăl său, miner din tată-n fiu, este copleșit și se închide în sine. Fiul cel mare, Tony, miner și el, mai uită de greutăți ascultând muzică. Bunica maternă, bătrână și bolnavă de Alzhaimer, este dependentă de grija lor. Billy, un băiat de doar unsprezece ani, practică boxul la insistențele tatălui care vrea să facă din el un bărbat adevărat.

Un mic surâs al sorții face ca profesoara de balet, doamna Wilkinson, să folosească temporar sala de antrenament în care Billy lovea sacul de nisip cu prea puțină convingere. Fermecat de pregătirile pentru repetiții, Billy nu pleacă cu ceilalți băieți. El observă de departe mișcările micilor balerine. Se apropie din ce în ce mai mult, până se trezește în centrul formației, imitând fetele. Profesoara îl acceptă în mod tacit și-i corectează mișcările.

2. Destinul face cu ochiul

Începând din acest moment, Billy va frecventa cursul de balet, fără știrea tatălui care și-a exprimat convingerea că baletul nu este potrivit pentru un bărbat. Jackie, tatăl, și Tony participă la grevă cu mari sacrificii. Pianul mamei este sfărâmat și pus pe foc pentru a asigura puțină căldură de Crăciun.  În acest context, Billy anunță faptul că profesoara l-a înscris la selecția pentru Institutul Regal de Balet. Tatăl și fratele sunt foarte supărați.

Printr-o întâmplare, tatăl își descoperă fiul dansând în sala de repetiții.  Este împietrit de uimire și pleacă fără nicio explicație. El se duce în grabă la doamna Wilkinson și îi mulțumește. Colegii de muncă fac o colectă pentru a-i ajuta să ajungă la Londra, la audițiile organizate de institut. Acolo, Billy nu este mulțumit de felul în care dansează și-l lovește pe un băiat care încearcă să-l consoleze. Comisia de examen își exprimă foarte ferm poziția față de orice fel de violență. La întrebările șefului de comisie Billy răspunde vag, fără convingere. Nu știe ce anume l-a atras la balet. Numai atunci când este întrebat ce simte atunci când dansează Billy spune că uită de toate, că este ca un curent care-l străbate și pune stăpânire pe  el.

3. Regăsirea

Toată lumea așteaptă cu nerăbdare verdictul comisiei. Chiar și fratele mai mare care s-a opus vehement atunci când Jackie s-a alăturat spărgătorilor de grevă pentru a putea plăti orele de balet și drumul spre capitală. Tatăl își dorea mai mult decât orice să-i dea o șansă  mezinului să facă ceea ce-i place, exact așa cum ar fi dorit și soția sa. Plicul a ajuns pe masă și toți îl privesc fascinați. Billy îl deschide și află că a primit bursa la institut.

Înaintea plecării, zidurile între care fiecare s-a izolat cad cu totul. Familia se regăsește. Greva s-a încheiat fără niciun triumf pentru sindicat, tata și Tony continuă munca grea și prost plătită din mină, dar sunt fericiți că Billy își poate împlini visul. Și îl împlinește! Peste ani, minerii noștri, marcați de trecerea timpului,  vin la Londra să participe la premiera spectacolului de balet. Billy este protagonistul acestui spectacol de la Institutul Regal de Balet, privit cu admirație și mult respect de ceilalți balerini.

Sala este plină. Spectacolul începe. Tatăl își privește fiul cu lacrimi în ochi.

După cum spune și Michael J. Fox: Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.  Această poveste ilustrează în mod fericit ceea ce acest eseu despre familie încearcă să evidențieze: familia înseamnă dragoste necondiționată, dorința de a-i înțelege și respecta pe ceilalți, de a-i sprijini în ciuda tuturor dificultăților.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.
Required fields are marked *