Elsie Bowerman – o supraviețuitoare a Titanicului

Pachebotul Titanic era cel mai mare din lume în momentul lansării sale, la 10 aprilie 1912. Călătoria sa inaugurală presupunea traversarea Atlanticului, pornind din portul englez Southampton, cu destinația New York.  Câteva zile mai târziu, în noaptea de 14 aprilie, nava a lovit un aisberg, a fost grav avariată și s-a scufundat. Din cele 2.206 de persoane aflate la bord, doar 705 au scăpat cu viață. Britanica Elsie Bowerman s-a aflat printre supraviețuitori.

Naufragiul

Titanicul a fost construit într-un șantier naval din Belfast. Cântărea 46.238 de tone, iar cele 29 de cazane din dotare ofereau viteza maximă de 23 de noduri ( echivalentul a 43 km/h). Avea o capacitate de transport de 2.435 de pasageri, echipajul fiind dimensionat la 860 de persoane.

Elsie (22 ani) s-a îmbarcat pe Titanic împreună cu mama sa, Edith. Ele plănuiau să-și viziteze rudele și prietenii din SUA și Canada. În 10 aprilie 1912, cele două s-au instalat în cabina E-33, la clasa 1, beneficiind de toate privilegiile rezervate pasagerilor înstăriți. Pachebotul a părăsit portul la ora 12:00, în aplauzele și admirația celor care au rămas pe chei. În acel moment, nimeni nu și-ar fi putut imagina că acea realizare a ingineriei navale pornește în prima și ultima sa călătorie.

În noaptea 14/15 aprilie, în apele din Terra-Nova, marinarii de veghe observă cu întârziere aisbergul care produce catastrofa. Ofițerii nu mai pot evita coliziunea care se produce câteva zeci de secunde mai târziu, la ora 23: 41. Apa inundă 5 compartimente ale calei, iar Thomas Andrews, proiectantul Titanicului, realizează imediat că scufundarea este iminentă.

Telegrafiștii transmit fără oprire semnale S.O.S., chemând în ajutor navele care s-ar putea afla în apropiere. Elsie a scris mai târziu: Tăcerea motoarelor oprite a fost urmată de un steward care ne-a bătut în ușă și ne-a spus să mergem pe punte. Începând cu ora 00:30, bărcile de salvare, insuficiente pentru toată lumea de la bord, sunt coborâte pe rând. Acolo primesc acces în primul rând femeile și copiii. Mulți pasageri se aruncă disperați în apele foarte reci.

Partea din față a vaporului se înclină din ce în e mai tare. Călătorii de la clasa a III-a sunt inundați primii pentru că se află la un nivel inferior și pentru că trecerile spre punțile superioare sunt în mare parte blocate. Cei rămași pe Titanic sunt perfect conștienți că sfârșitul este aproape. La ora 2:20 transatlanticul se rupe în două și se scufundă.

Mărturii ale supraviețuitorilor

În panica generală, bărcile au fost lansate la apă fără a fi pline. Elsie Bowerman și mama sa au urcat în barca de salvare numărul 6, alături de alte 19 femei, un băiat, Frederick Fleet, marinarul care a observat aisbergul și maistrul timonier Robert Hitchens. Barca era proiectată să susțină 65 de persoane.

Căpitanul Smith a chemat prin megafon barca înapoi pentru a lua și alți pasageri. Hitchens, comandantul bărcii, nu a urmat ordinul. El se temea că efectul de aspirație din momentul scufundării să nu genereze explozia boilerelor. Opinia publică l-a criticat foarte dur pentru acest lucru.

Doamna Candee, una dintre pasagerele din barca numărul 6, a povestit mai târziu că era întuneric beznă atunci când a pășit în barcă. A călcat peste vâslele de pe fundul bărcii rupându-și glezna. Barca a fost coborâtă cu smucituri, de câteva ori atârnând într-un unghi primejdios, când cu prora, când cu pupa în sus.

Lumina dimineții le-a limpezit peisajul. Blocuri de gheață punctau suprafața oceanului. Elsie a notat ulterior: ….a vâsli în mijlocul Atlanticului în aprilie, cu aisberguri plutind, este o experiență ciudată. Pasagerii din barca numărul 6 au fost printre ultimii pasageri îmbarcați pe Carpathia, nava care a fost destul de aproape ca să răspundă apelurilor S.O.S.

După apariția soarelui , oceanul a devenit agitat. Valurile au îngreunat serios apropierea de navă și barca a lovit carena în repetate rânduri. După 3 sau 4 tentative ratate de îmbarcare, pasagerii au fost urcați cu ajutorul frânghiei. Membri ai echipajului și medici i-au primit cu multă atenție și grijă. La 8:50, Carpathia pornește spre New York după ce echipajul s-a încredințat că a salvat toți supraviețuitorii.

Elsie Bowerman se implică în evenimente istorice

Viața lui Elsie a depășit momentul de cumpănă al Titanicului. Vitalitatea ei a îndemnat-o mereu să fie în vâltoarea întâmplărilor. Iată aici câteva detalii despre biografia sa.

Elsie a văzut lumina zilei la 18 decembrie 1889, într-o familie cu stare, la Turnbridge Wells. A studiat Limbi Medievale și Moderne la Girton College, Cambridge. Din 1908 militează pentru dreptul de vot al femeilor, înscriindu-se în Uniunea Socială și Politică a Femeilor (WSPU). A purtat cu mândrie insigna organizației, a organizat dezbateri, a împărțit și vândut pliante, a participat la demonstrații. A fost una dintre cele 10 femei desemnate s-o însoțească pe Sylvia Pankhurst într-o delegație la Parlament.

În timpul primului război mondial se înrolează ca voluntar într-o unitate medicală scoțiană. Unitatea respectivă este trimisă în România. În acele vremuri, Elsie scria: Ne temem că veți crede că flămânzim sau suntem moarte sau ceva pe-acolo, în timp ce noi chiar o ducem foarte bine. Aliații sunt nevoiți să se retragă spre frontiera rusească. Elsie și unitatea sa urmează același traseu. Însemnările din jurnalul său ne arată că ea a muncit la ridicarea corturilor spitalicești, a servit masa pentru 250 de oameni, a ajutat la îngrijirea răniților.

În 1917, ea asistă la un alt eveniment major: Revoluția bolșevică. Elsie povestește în jurnalul său despre soldații și civilii înarmați care trec pe stradă, despre rebelii care cercetează fiecare cameră din hotelul său pentru a captura spionii poliției. Pretutindeni am întâlnit maximă politețe și considerație din partea tuturor. Astăzi armele par să fie doar în mâinile oamenilor responsabili, nu ca ieri, manevrate în multe cazuri de tineri entuziaști. Se aude că miniștrii s-au predat de-acum. Unii au fost împușcați, alții s-au împușcat singuri.

După câteva zile, când s-au redeschis căile ferate, unitatea lui Elsie se repatriază. După încetarea războiului, ea activează ca agent electoral la primele alegeri generale la care femeile au avut dreptul să participe. A susținut-o pe Christabel Pankhurst , candidată a Partidului Femeilor.

Alte realizări

Elsie trăia fără grija zilei de mâine datorită moștenirii primite de la tatăl său. Cu toate acestea, ea a decis să devină avocat odată ce legea din 1919 a permis accesul femeilor în meserii altădată destinate exclusiv bărbaților. În 1924 a absolvit Middle Temple și a fost prima avocată care a pledat la tribunalul Old Bailey.

După 14 ani de avocatură, a co-fondat Serviciul Voluntar al Femeilor, în 1938. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a lucrat pentru scurt timp în Ministerul Informațiilor și apoi ca ofițer de legătură în S.U.A., în serviciile BBC de peste ocean.

În 46, Elsie Bowerman pune umărul la înființarea Comisiei O.N.U. pentru Statutul Femeilor și se reîntoarce la Londra la finele anilor 40. Pune capăt practicării avocaturii în 63, moment în care-și închide birourile. La 83 de ani, la 18 octombrie 1972, se stinge datorită unui accident vascular cerebral. Domnișoara Fischer, de la Wycombe Abbey, scria în necrologul său: Vitalitatea și buna sa dispoziție ne-au captivat și ne-au făcut să-i răspundem cu zâmbete oricând apărea în școală. Binevenită oriunde și cea mai fericită, ea ne-a învigorat cu comentariile sale pătrunzătoare, spiritul său minunat și viziunea limpede.

surse:

https://www.biography.com/news/elsie-bowerman-titanic-biography-facts

https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/se-implinesc-105-ani-de-cand-s-a-scufundat-titanicul-707171

Numai bine!

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *