Catedra fermecată a doamnei Ecaterina Andronescu

De o bună perioadă de timp încoace doamna Ecaterina Andronescu ne oferă, în mod generos, subiecte de reflecție. Lumea este pusă pe jar în urma nuan-țărilor de tot felul pe care ministrul le catapultează în media.

Responsabilitatea impune idei bine cântărite

Poate exista tendința de a crede că, de la înălțimea fotoliului de profesor universitar aflat în topul lanțului trofic al învățământului, poți privi atoateștiutor spre cei care muncesc la nivelurile sale inferioare. Ar fi incorect să se întâmple așa, mai ales dacă ar reflecta poziția de ministru a doamnei Ecaterina Andronescu.

Responsabilitatea sa față de educație este uriașă. La fel și față de învăță-mântul preuniversitar fără de care universitățile ar paraliza aproape instan-taneu. Munca depusă de cei de jos, adică de educatoare, învățători, profesori la școli gimnaziale și licee, este crucială.

Munca învățătorului nu este nici pe departe ușoară

O privire superficială ar îndemna lumea să creadă că a lucra cu școlarii din ciclul primar este floare la ureche. Omul de la catedră nu are nevoie de prea multe cunoștințe pentru a preda alfabetul, cifrele și câteva cântecele. O vizită de o zi în clasa unui învățător v-ar schimba cu totul părerea.

Citit-scrisul poate fi considerat cel mai greu lucru pe care trebuie să-l învețe orice elev. Sunt necesari ani de muncă pentru a lectura fluent și conștient, pentru a dobândi o exprimare scrisă coerentă și corectă. Uneori această învățare nu se încheie niciodată.

Este de multe ori necesar sprijin specializat (din păcate, inexistent în cele mai multe școli). Învățătorii lucrează cu copii care nu sunt diagnosticați în niciun fel. Dislexicii, de exemplu, sunt persoane cu tulburări nervoase care constă în dificultatea de a citi și a înțelege ce citesc. Pentru câți dintre acești elevi cu dificultăți reale a fost culpabilizat învățătorul?

Munca învățătorului nu este ușoară. El vorbește pentru toți și pentru fiecare în parte. Explică și demonstrează pentru toți și repetă pentru cei care întreabă ce au de făcut exact atunci când demonstrația s-a încheiat. El se apleacă pe la măsuța fiecărui elev și rotunjește litere cu cei neîndemânatici.

Zilnic este nevoit să reamintească aceleași lucruri: Orice propoziție începe cu majusculă. sau Mama nu se scrie cu literă mare decât dacă este primul cuvânt al enunțului.

Cu candoarea specifică vârstei, școlarii întrerup insistent în pauze corectarea caietelor și solicită atenția învățătorului ca să-i povestească ce au pățit în ziua precedentă. Mitică s-a lovit și trebuie oblojit, Costache nu poate să se îmbrace înainte de plecare, iar Mimi a vărsat laptele primit în pauza mare.

O zi v-ar ajuta să vă formați o palidă idee asupra muncii de învățător. Adunați ani și ani cu asemenea zile frumoase, dar de mare uzură psihică și fizică. Să mai punem la socoteală că învățătorii înfruntă și ei trecerea timpului. Puterile mai scad și ele, însă nu, învățătorii n-au luxul de a vorbi de la catedră, odată și clar pentru toată lumea.

O astfel de vizită ar oferi o nouă perspectivă doamnei ministru. Și poate ar realiza mai corect ce anume cere dascălilor.

Morișca de schimbări a doamnei Ecaterina Andronescu buimăcește pe toată lumea

Elevii, părinții și profesorii nu-și pot face planuri pe termen lung. Din acest punct de vedere simpatizăm cu oamenii de afaceri. Ce este azi, mâine se transformă sau dispare fără urmă.

Doamna Ecaterina Andronescu impune în semestrul al doilea meditații cu elevii care au rămas în urmă. Aceste ore suplimentare pot fi sau nu de ajutor, depinde de situație. La finele cursurilor cei mai mulți copii sunt deja storși și nerăbdători să ajungă acasă. Știu pentru că am aplicat acest procedeu.

Tot din afirmațiile doamnei Ecaterina Andronescu aflăm că învățătorii ar putea fi chemați în vacanța mare pentru cursuri de vară cu elevii în dificultate. Este discutabilă și această ipoteză. În căldurile acelea îngrozitoare cât vor reuși cei mici să recupereze? Și nu există nicio garanție că acel interval de timp ar salva situația.

Este catedra un izvor de tinerețe?

Apar și alte dileme. Vacanța mare este o perioadă vitală de recuperare, psihică mai ales. Cum va afecta sănătatea și prestația învățătorilor cursurile de vară?Dacă învățătorul de la clasa I este nevoit să vină la cursuri în timpul verii ar fi privat de odihnă o dată la 5 ani. În cazul colegilor care predau la simultan peisajul se schimbă dramatic. O dată la 2 ani sau chiar în fiecare an ar trebui să frecventeze școala în perioada verii. Practic dascălii ar putea fi forțați să promoveze pe toată lumea și astfel nu se rezolvă nimic.

Opiniile doamnei ministru ne ajută să înțelegem că educatorii pot face zilnic meditații, pot renunța la odihna de vară și se pot pensiona chiar la 68 de ani. Au superputeri?

Catedra nu este fermecată, nu este un izvor de tinerețe și putere. Învățătorul trebuie să acceseze niveluri înalte de răbdare și energie pentru a face față onorabil îndatoririlor sale. Înțelegem că sănătatea cadrelor didactice nu este prioritară pentru dumneavoastră, dar confortul elevilor contează? Îi plasați într-o poziție delicată trimițându-i într-o clasă dirijată de un dascăl epuizat mental și fizic.

Cum se poate tăia răul din rădăcină?

Sursa rezolvării corecte se află în altă parte. Ministerul caută în direcția eronată. Totul pornește de la programele școlare supraîncărcate și posibilitatea repetenției acolo unde este cazul. Repetenția are valoare corectivă și ajută într-un ritm de lucru convenabil tuturor. 

Opozanții repetenției fac apel la lezarea stimei de sine. Stima de sine nu trebuie protejată fără respectarea unor principii de bună creștere. Să insuflăm copiilor ideea că munca de mântuială conduce la rezultate onorabile este un lucru devastator pe termen lung.


Numai bine!

Articole despre schimbările propuse de ministrul educației aici, aici și aici.

Mai multe despre munca unui învățător sau profesor aici și aici.

Mai multe despre repetenție aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*