Cultura japoneză: o viziune diferită asupra educației

Cultura japoneză: o viziune diferită asupra educației

  Fascinația pentru cultura japoneză

Am avut întotdeauna o fascinație pentru cultura japoneză. Printre altele, am admirat mereu comportamentul extrem de civilizat, respectul deosebit pentru cei în vârstă, ascensiunea economică, determinarea lor.  Este incredibil cum au reușit să devină o superputere  pornind de la atacul nuclear pe care l-au suferit și situația disperată în care s-au aflat după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Citind Shogunul lui James Clavel am aflat pentru prima oară câte ceva despre civilizația lor, atât de diferită, fascinantă. Mărturisesc că dintre toate detaliile prezentate m-a impresionat cel mai mult preocuparea lor pentru igienă într-o epocă în care occidentalii trăiau în condiții precare și erau decimați de ciumă. Remarcabil!

Relația părinți-copii    

Cultura japoneză consideră că fără educație nu există viitor, prin urmare mamele și profesorii se bucură de un respect deosebit. Mamele renunță temporar sau definitiv la cariere dedicându-se  îngrijirii copiilor, aspect favorizat de faptul că bărbații cu familie sunt plătiți mai bine. Vă vine să credeți ? Venitul lunar este predat în întregime soției care are datoria de a administra gospodăria într-un mod cât mai eficient. Se consideră că cel mai prețios lucru ce poate fi dăruit de părinți este timpul. Copiii primesc multă atenție, sunt tratați cu multă răbdare; celor mici nu li se adresează  cuvinte pe ton ridicat și nici observații, nu sunt loviți niciodată. Comportamentul nepotrivit este corectat de părinți doar prin intonație și priviri ( și este suficient!).

     De la cea mai fragedă vârstă copiii învață să-i respecte pe cei din jur și locul în care se află. Este urmarea unei vechi mentalități care spune că fiind numeroși pe insule și neavând unde să se extindă, trebuie să trăiască cu toții în așa fel încât să nu se deranjeze unii pe ceilalți. Cel care nu respectă regulile stricte de conviețuire socială atrage nemulțumirea comunității. Asta explică de ce nu veți întâlni copii japonezi care să țipe sau să plângă dacă nu li se face voia, să spună cuvinte urâte, să facă mofturi la masă.

Specificul școlii japoneze

În Japonia, țară poziționată la înălțimi amețitoare în clasamentele internaționale privind educația, rata analfabetismului este aproape inexistentă și 98% dintre tineri sunt absolvenți. Această statistică ne oferă o imagine asupra eficienței sistemului de educație. În școlile japoneze:

     ♣ anul școlar este împărțit în trimestre, având câte două săptămâni de vacanță primăvara și iarna și șase săptămâni de vacanță vara;

     ♣în primii trei ani de școală nu se susțin examene;  copiii învață bunele maniere, să protejeze animalele și natura, să fie respectuoși și generoși. Iată, la școală se formează și caractere!

     ♣nu există personal pentru asigurarea curățeniei; elevii sunt cei care fac acest lucru în clase, cantine, toalete. În acest mod se fac economii, se educă responsabilitatea lor. Cei care depun efort pentru a curăța nu vor mai fi tentați să murdărească, nu-i așa?

     ♣elevii mănâncă alături de profesori și au un meniu fix conceput de medici și bucătari profesioniști. Alimentația sănătoasă nu este doar un principiu, ci devine un obicei. Apropo, vă vine să credeți că peste 50.000 de japonezi au peste 100 de ani?

     ♣elevii poartă uniforme, fără excepție; ei nu consideră că aceasta ar putea fi o chestiune „comunistă”  așa cum am auzit pe la noi unele păreri. Astfel  se evită  situațiile în care cei fără haine de firmă să se simtă în vreun fel inferiori celorlalți și se creează sentimentul de apartenență la grup;

     ♣se învață o cantitate mare de informații din toate domeniile; o mică parte a lecției  se alocă predării efective, în rest se desfășoară activități practice;

     ♣meditațiile, cursurile suplimentare sunt o practică obișnuită;

     ♣se acordă o atenție deosebită profesorilor care sunt foarte bine plătiți și foarte bine pregătiți;

     ♣91% dintre elevi ascultă cu atenție profesorul. Mai putem comenta ceva?

     Acest sistem de educație care izvorăște chiar din esența culturii japoneze produce pe bandă rulantă  cetățeni  educați, harnici, modești, disciplinați, corecți.  Societatea și educația susțin aceleași valori. Vorbind de cultura japoneză, nu mă pot abține să nu amintesc două aspecte extrem de interesante: bacșișul este considerat o insultă; familiile nu au servitori oricât de înstărite ar fi!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.
Required fields are marked *