Când conduita de bun simt este opțională

Conduita de bun simt este noblețea omului. Nu este direct proporțională cu anii de studii și nici cu averea din conturile bancare. Este acea subțirime a obrazului care se capătă atunci când trăiești ținând seama de tine, de cei din jur și de natura care ne susține. Este un GPS care te ghidează spre respect, onestitate, mărinimie, integritate etc. În aspirația spre aceste valori, omul se mai împiedică. Importantă este străduința de a-ți croi drum în această lume fără a dăuna altora.

Bunul simt e geniul umanităţii .- Goethe

Realitățile comunității noastre

Pe stradă

Viața comunitară românească este stridentă, au grijă de asta cei care găsesc justificări pentru orice încălcare a normelor de conviețuire. Strada oferă o diversitate imensă a acțiunilor în conflict cu bunul simt. Poți vedea în fața unei cafenele o gașcă cu țigări aprinse. Soarbe cu nesaț din sticle de bere, sprijinită de o fântână și strigă cunoscuții sau necunoscuții care trec prin zonă.

Ambalaje colorate de chipsuri și peturi goale se rostogolesc în bătaia vântului. Printre firele de iarbă pungi și șervețele tronează dizgrațios. Cetățeni cu maieuri rulate și burdihane dezgolite se mișcă alene pe trotuar. Mașini parcate în stații de autobuz, pe linii de tramvai, oriunde vor mușchii șoferilor, cu avariile clipind impertinent și muzica la volum ridicat. Claxoane. Multe claxoane: pentru prieteni, consăteni, vecini, polițiști de la circulație. Înjurături.

Șoferi de taxi care urmează un cod rutier propriu pentru că strada le aparține. Aceiași taximetriști care se răcoresc în nopțile de vară râzând de mama focului și țipând istorioare amuzante în grupulețe de câte 4 -5. Persoane care se strecoară în fața ta la coadă pentru că au, evident, alte treburi mai urgente decât tine. Să continui?

Între vecini

Grădina lui Dumnezeu e mare. În bloc, copiii de deasupra bat mingea, iar vecinul de pe etaj petrece cu pasiune până la ore târzii. Cu muzică și, uneori, cu câte o horă îndârjită, cum altfel! Uși deschise larg pe casa scării aduc miresme de rântaș și alte înjurături. Mucurile de țigări de pe trepte aduc alte mărturii despre conduita de bun simt a unor locatari.

În natură

Este un prilej destul de rar acela de a te bucura de aer curat și natură fără a da cu ochii de gunoaie. Pe marginea șoselelor zac tot felul de sticle și pungi de plastic sau doze goale. Pădurile suferă în tăcere, pângărite de resturi aruncate fără milă. Plajele asaltate de turiști stau blazate sub mucuri de țigări, pahare de unică folosință și câte altele.

În emisiunile TV

Nu este neobișnuit să vezi la talk-show-uri invitați și moderatori care vorbesc unii peste alții și nu mai înțelegi nimic. Ba chiar mai vezi emisiuni la care gazda îi etichetează drept proști pe oameni care au realizat mult mai multe pentru ei și pentru țara asta. Vedete de doi bani fac declarații publice despre păruieli și trădări telenovelistice. Ce pot învăța mințile tinere și nu numai?

Este conduita de bun simt o necesitate?

Legile și regulile nescrise n-au apărut întâmplător. Fără limitări, haosul ne-ar cuprinde pe toți în vâltoare. Orice comunitate, oricât de mică ar fi ea, funcționează numai cu ajutorul lor. Altfel, oricine ar putea să-și aleagă haine din dulapul tău sau ți-ar trage palme de câte ori are nervi. Pentru că bunul simt are măsuri diferite: ce este de neacceptat pentru unul, poate fi cool pentru celălalt.

Reguli generale de bun simt fac viața mai ușoară. Dacă șoferii ar respecta mai mult codul rutier, accidentele s-ar împuțina simțitor. Dacă gălăgioșii nocturni ar respecta liniștea publică, oamenii s-ar putea odihni și așa mai departe.

Unde se predă conduita de bun simt?

În primul rând, în familie. Acolo copilul învață să spună te rog și mulțumesc, învață să mestece cu gurița închisă și să arunce resturile la coș. Dar ce te faci când părinții nu cunosc aceste lucruri sau sunt indiferenți la aceste aspecte ale educației?

Buna cuviință se predă și la școală. Nu este o disciplină de sine stătătoare, dar profesorul completează și nuanțează cunoștințele dobândite în familie. De pildă, dacă elevul știe să folosească corect tacâmurile, profesorul îl poate învăța cum se aranjează o masă festivă. Dar ce te faci când la școală învață copilul să arunce hârtiile la coș, iar mătușa din dotare aruncă sub ochii săi ambalajul în plină stradă?

Cel mai mare învățător dintre toți rămâne însă amenda aplicată ( sau neaplicată!) de organele de ordine. Buzunarul ars îi învață cel mai eficient pe corigenții bunului simt. Eu una aștept, poate și alții, mai multă reacție din partea celor abilitați! Conduita de bun simt n-ar trebui să fie opțională, poate doar dacă ne dorim să fim o țară bananieră!

Numai bine!

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *