Comportamentul agresiv al elevilor și profesorul superzmeu

Comportamentul agresiv al elevilor și profesorul superzmeu

Violența își face loc în viața noastră. Nu contează dacă este încurajată sau nu. Ne învăluie din toate părțile și ne adoarme instinctele. Se transformă în cele din urmă într-un tovarăș banal sau acceptat cu resemnare. Nu degeaba Jerry îl lovește cu tigaia pe bietul Tom, pe rafturile cu jucării stau pistoale sofisticate, pe stradă înjură trecători, în curtea școlii   elevii se încaieră… Omul încă este la fel cum a fost. Este încă brutal, violent, agresiv, avid, competitiv. Și… a construit o societate după aceste trăsături. – afirmă spiritual Krishnamurti. Comunitatea stimulează comportamentul agresiv al copiilor săi și așteaptă un vaccin cu efect instantaneu din partea profesorului. În acest context, poate fi profesorul un superzmeu?

Cum este favorizat comportamentul agresiv al tinerilor

Istoria umanității este presărată din belșug cu acte violente. Conflicte între triburi, războaie sângeroase, sclavie, crime pasionale, tâlhării, terorism, poate chiar tandrețea preistorică ilustrează apetitul omului spre agresivitate. Face parte din natura noastră și trebuie să învățăm s-o cenzurăm cât mai eficient.

În realitate, se întâmplă de multe ori contrariul. Prin expunere excesivă la acte violente copilul este desensibilizat, iar violenta devine în acest mod un element firesc al existenței. Cum altfel?

a) Contribuția comunității

Să ne gândim! Duritățile captivează copiii și tinerii prin:

  • scenele pe care le conțin multe desene animate, filme, reviste cu benzi desenate, jocuri video. Eroii Marvel sau supersoldații căpăcesc în dreapta și în stânga în slujba dreptății;
  • unele sporturi de contact (fotbal, handbal etc) implică momente aproape brutale. Să nu mai vorbesc despre box (cu arcade sparte și ochi tumefiați) sau spectacolul grotesc al wrestling-ului;
  • emisiuni în care participanții se iau la ceartă, nu se ascultă unii pe ceilalți. Așa-zise vedete își spală rufele murdare în public oripilând persoanele cu scaun la cap;
  • emisiunile de știri în care abundă crimele, violurile, accidentele cu morți și răniți;
  • comportamentele publice neadecvate și nesancționate (limbaj trivial, claxoane amicale, muzica la un volum deranjant, încăierări în baruri, șofat agresiv, șicanări în trafic, parcări după ureche, aruncarea gunoaielor la întâmplare etc). Toate acestea transmit un mesaj puternic: fă ce vrei, există șanse mari să nu te tragă nimeni la răspundere;
  • respectul pe care-l impun bătăușii din cartier;
  • jucăriile cu potențial agresiv: pistoale, puști, săbii, arcuri cu săgeți etc.
b) Contribuția familiei

Comportamentul agresiv din familie este o catastrofă. Modelul părinților va fi preluat, cei mici devenind la rândul lor adulți și părinți violenți. Dar până atunci, frustrările acumulate de copii se revarsă în mediul școlar sau în grupul de prieteni. Nici absența sau neglijența părinților nu ajută prea mult la preîntâmpinarea comportamentelor nepotrivite. Fără autoritate părintească, cei mici pot urma foarte ușor exemple de neacceptat.

c) Contribuția școlii

Cu o multitudine de neajunsuri contribuie și școala. Cel mai mare păcat al școlii este acela că prețuiește informația în dauna formării caracterului. Elevii învață despre teoreme complicate, fizică nucleară, sisteme de urbanism etc, dar nu învață despre principiile unei vieți sănătoase, ce înseamnă reușita în viață,  cum pot trece peste insuccese etc. Pe lângă acest aspect, există încă profesori apatici sau stresați la maxim (mai multe amănunte aici) care nu oferă un model de comportament.

Ministerul cere documente, violenta continuă

Așa cum se întâmplă de prea multe ori, teancuri de hârtii trebuie să demonstreze preocuparea oamenilor pentru o anumită problemă. Și în această situație, Comisia de prevenire și combatere a violenței în mediul școlar este obligată să formuleze și înainteze tot felul de rapoarte. Muncă de birou în dauna prezenței efective între elevi.

Dacă ești interesat în detaliu de viziunea ministerului în această problemă poți intra aici. Eu sunt preocupată de câteva aspecte:

  • se vorbește despre asigurarea eficientă a pazei și securității unității școlare. Asta dă bine doar pe hârtie! De către cine? Gardianul plătit până acum din buzunarele părinților (doar la școlile mari!) iese din discuție. Cât despre angajați ai Poliției sau Jandarmeriei, cu tot respectul, îi văd doar pe la secțiile de votare sau la festivaluri de tot soiul, uneori și în trafic.  Extrem de rar în apropierea unei școli!;
  • se impun teme antiviolență la orele de dirigenție sau ședințele cu părinții. Să avem pardon! Astfel de teme se discută efectiv cu copiii de câte ori este nevoie. Cât despre părinți, participă doar cei interesați de viitorul copilului lor, adică cei sensibili la astfel de teme! Ceilalți au alte treburi de făcut!;
  • participarea la activitățile extrașcolare teoretic este bună. Consolidează relațiile dintre elevi sau elevi și profesori. Problema este că majoritatea presupun cheltuieli. Deplasări, premii, recuzită… Părinții cu buzunare subțiri nu pot susține astfel de activități. Nici profesorii care navetează nu se află într-o situație favorabilă. Legea prevede decontarea cheltuielilor cu naveta, dar legea spune una și realitatea este alta. Cum să te mai deplasezi și în câteva după-amieze când și așa scoți destul din portofel? Iar cluburile și palatele copiilor există doar în orașele mari;
  • consilierea psihologică a elevilor cu predispoziție violentă este un privilegiu. Dacă mă întrebați pe mine vă pot numi zeci de elevi care n-au văzut niciodată un consilier școlar. Și nu sunt elevi ocoliți de probleme!

Omul cu mantie de superzmeu din cancelarie face și el ce poate… mantia aceea nu-i conferă și superputeri

Sufocat de materia prin care trebuie să galopeze cu 30 de copii în clasă sau 2,3,4 clase simultane profesorul își face timp (de cele mai multe ori, dar nu întotdeauna, să fim sinceri!) să relaționeze cu elevii săi. O glumă de bun gust care să descrețească frunțile, un sfat ca de la un părinte pentru copiii săi, o amintire atunci când e cazul… Dar oricâte cursuri de formare urmează, profesorul nu poate suplini implicarea părinților în viața copiilor și nici competențele psihologului școlar.

  • Părinții absenți, abuzivi sau indiferenți alimentează comportamentul agresiv, chiar fără să vrea. La fel și cei care-și cresc copiii plasându-i în centrul galaxiei.
  • Nu există mijloace eficiente de sancționare a elevului în caz de abateri. Mustrarea verbală, mustrarea scrisă  sau scăderea notei la purtare sunt ultima grijă pentru elevii care-și construiesc un anumit gen de popularitate sau pentru cei scăpați de sub controlul familiei. Iar exmatricularea, în toate variantele sale, nu se aplică consecvent pentru că populația școlară este în scădere, sună viceprimarul supărat că n-a fost întrebat și el etc.
  • Câtă vreme profesorii sunt scoși de la ore ca să întocmească tot felul de situații urgente sau extrem de urgente….îmi pare rău!  Comportamentul agresiv este favorizat fără un adult în clasă. Oamenii nu se pot împărți în două, oricât ar dori!

Ne dorim măsuri mai eficiente, dar care ar putea fi acestea?

E dificil să corecteze școala (numai ea!) ceea ce societatea, în ansamblul său, clădește greșit. Profitul, audiența, nepăsarea își au costurile lor. Între timp, ce ar putea face altfel școala?

  1. Să pună mai mult accent pe formarea caracterului, nu să lase acest aspect numai în seama activităților extrașcolare (poate ministerul se îndură, cine știe!…).
  2. Să aplice consecvent sancțiunile prevăzute în Statutul elevului, atunci când este cazul și indiferent de nemulțumirile provocate în jur.
  3. Să se instituie o procedură asemănătoare detenției din sistemul de educație american. Știu, sună rău, detenție! Poate fi, însă, o măsură mult mai eficientă. Cei care deranjează lecția sunt trimiși într-o clasă unde stau sub supravegherea unui profesor. Acolo nu se distrează,  ci depun efort intelectual: citesc, scriu, rezolvă etc., iar în catalog se notează absența. În acest fel comportamentul nepotrivit poate fi sancționat mai prompt, iar profesorul se poate ocupa de cei dornici să învețe.
  4. Elevii să urmeze cursuri de psihologie practică. N-ar fi deloc rău să învețe despre compasiune, comunicare, responsabilitate, dinamica familiei etc.

Poate mai aveți și voi niște idei! Merită orice efort pentru  a combate comportamentul agresiv!

Numai bine!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.
Required fields are marked *