Cod roșu în sistemul de educație

     Alertă de cod roșu în educație

    De ce se spune că educația se află în suferință? Este oare reală această suferință sau  profesorii doar se folosesc de ea pentru a-și ascunde apatia?  De ce elevii noștri obțin rezultate slabe la testele de performanță ?  Există persoane care ar aduce contraargumentul elevilor eminenți care câștigă medalii la olimpiadele internaționale. Ei sunt excepția care nu confirmă regula. Meritele lor nu pot salva ani de eșec generalizat.  Acest cod roșu din educație  erodează viitorul. Sigur, cel mai ușor lucru este să-i blamăm pe profesori. Ei sunt cei responsabili de educația copiilor și asta trebuie să facă, nu-i așa?

    Contribuția ministerului

    Situația este cu mult mai complexă decât atât și iată de ce. Ministerul, aflat sub diverse culori politice din 89 încoace, nu are o strategie pe termen lung. Punct. Fiecare ministru își impune propria viziune, realizând schimbări pe ici, colo, prin părțile esențiale. Dacă aceste viziuni se dovedesc contradictorii sau catastrofale … Dumnezeu cu mila. Să ne amintim numai că nu demult, în 2011, a apărut Legea Educației Naționale. Se credea la timpul respectiv că această lege va pune bazele (sau măcar câteva!)  unei educații solide. Ordine de ministru au tot cârpit această sărmană lege până când, iată, la puțini ani de atunci se pune problema formulării unei alte legi a educației până în septembrie 2018.

    Singura constantă în activitatea ministerului este preocuparea permanentă pentru o birocratizare care să justifice unele posturi prin minister și inspectorate. Dascălii sunt scoși din clase pentru a completa situații venite azi, cu termen de predare pentru ieri. Sute de documente, formulare, situații care sufocă, care erodează principala lor activitate: munca alături de și cu elevii.

    Alte aspecte care produc suferințe

    Dacă vorbim despre profesori, trebuie să  subliniem statutul lor ingrat în societatea românească, o societate în care știința de carte nu mai este atractivă. Sigur, există profesori care nu fac cinste acestei nobile meserii. Cumva însă, acțiunile acestora au ajuns să ponegrească o întreagă breaslă în urma campaniilor de presă și aroganței unor politicieni care știu totul, așa cum știau și înainte activiștii de partid. Trist este că profesorii au ajuns să primească indicații de la unii părinți cu câteva clase, să facă față pretențiilor acelor părinți care consideră că responsabilitatea lor se rezumă doar la asigurarea alimentelor, a hainelor și a unui acoperiș deasupra capului. În clase profesorii muncesc simțind mereu în ceafă presiunea ministerului și a unor inspectori care au uitat cum se lucrează cu copiii.

    Cele expuse mai sus sunt doar câteva elemente care creează un cod roșu în educație. Subfinanțarea, supraîncărcarea elevilor, accentul pe memorare, violența crescândă în școli, copilăriile afectate de absența părinților care muncesc în străinătate, demotivarea  sunt doar câțiva factori care afectează performanțele elevilor români.

    Multe, foarte multe ar mai fi de spus. Am punctat doar câteva dintre aspectele care produc suferințe în sistem. Și pentru că în 5 octombrie s-a sărbătorit Ziua Mondială a Educației, urăm „La mulți ani!” elevilor, profesorilor și părinților. Nu uitați: „O educație bună este izvorul întregului bine în lume.”, spunea Immanuel Kant. Asta ne dorim și noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*