Cheltuieli care ard buzunarele părinților și profesorilor

    Cheltuieli pentru părinți

    „Învățământul de stat este gratuit” se poate citi în Legea Educației Naționale din 2011 (art.9, paragraful 3). Situația reală contrazice, evident, paragraful respectiv. Există cheltuieli suportate de părinți și profesori care sunt în contrast cu intenția legiuitorului.

    Părinții sunt cei care asigură la debutul anului școlar rechizitele necesare (ghiozdane, caiete, penare, creioane etc). Sigur, fiecare după buget: toate noi și la modă sau unele se refolosesc. Acestea sunt cheltuieli care revin, de drept, părinților.  Complicațiile apar atunci când părinții sunt nevoiți să suporte cheltuieli care intră în sarcina bugetului public: reparații, zugrăveli, dotarea clasei cu un computer, perdele, draperii, dulap, pază  ș.a.m.d. Condițiile decente au devenit un lux pe care nu toți  și-l permit și, cu toate acestea, mulți părinți suportă aceste cheltuieli.

    Sigur, unii părinți investesc în dotarea clasei sau a școlii pentru că nu pot ține piept altor părinți (mai înfipți și cu dare de mână) sau cerințelor profesorului. Unii nu vor să-și afișeze neputința financiară. Cert este că în mediul urban pretențiile sunt mai mari, iar părinții mult mai dispuși la sacrificii pentru viitorul copiilor . La țară, sunt mai puțini cei ce își permit sau sunt interesați de  aspectele respective. La urma urmei, părintele nu este sensibilizat de sărăcia din școală pentru că tot de sărăcie are parte și acasă.

    Cheltuieli pentru profesori

    Dar educația nu taxează numai părinții, ci și personalul didactic. Pentru a putea munci profesorii trebuie să plătească. Investigațiile și vizitele medicale obligatorii din septembrie sunt suportate din buzunarele dascălilor, la fel și cheltuielile cu naveta, taxele de sute de lei pentru cursurile de formare continuă. Degeaba legea spune altceva! Să nu mai vorbim de colile xerox, foliile, dosarele, pixurile (albastre, roșii și negre) obligatorii pentru documentele pe care ei le întocmesc și pe care și le plătesc singuri pentru că angajatorul nu le pune la dispoziție nimic din ce au nevoie. Mai sunt și alte cheltuieli pe care unii dascăli le fac din proprie inițiativă și pentru satisfacția de a-și face meseria cum scrie la carte: cărți de interes profesional, deplasări cu elevii la concursuri sportive, materiale pe care școala nu le asigură,deși ar trebui: cartoane și carioci pentru planșe, set de ștampile, abac mare etc .

    Buzunarele sunt atinse destul de serios, statul român se face că plouă, educația supraviețuiește cum poate. Ne punem întrebarea: măcar ne arde buzunarele cu folos?

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*