Carte respinsă de politicieni

    Focuri de artificii pentru electorat

    „Cine are carte, are parte.” este un proverb care ilustrează beneficiile educației . De aceea, nu este întâmplător faptul că, de multe ori,  educația este subiectul zilei în emisiuni TV. Ne surprinde faptul că dialogul nu respectă reguli de minimă civilizație. Profesorul invitat este veșnic întrerupt de jurnaliști (și alți invitați) neținuți în frâu de moderator. Bineînțeles, acești invitați știu adeseori mai mult și mai bine cu ce se mănâncă  educația.

    Că lucrurile se văd mai bine din afara clasei nu poate fi decât un adevăr parțial. Câtă vreme nu ai experimentat în mod direct uzura mentală și fizică de la catedră, nu poți spune ceva despre educație în cunoștință de cauză. Se poate afirma că există o doză de relaxare la discipline precum ar fi : religie, educație fizică, muzică etc, dar și aici depinde de profilul liceului și implicarea profesorului.

    Să aibă carte națiunea noastră nu este, de multă vreme, o prioritate efectivă pentru politicienii care se succed la putere. „Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat.” spune Immanuel Kant. Asta își doresc și ei: libertate de acțiune sub ochii unui electorat preocupat de binele individual, de focurile de artificii pe care ni le servesc pentru a ne distrage atenția de la aspectele importante.

    Carte disprețuită fățiș de unii politicieni

    Pentru ilustrarea afirmației de mai sus vă reamintesc „ilustra” opinie a domnului Tăriceanu: „… programul nu e de opt ore pe zi în învăţământul preuniversitar. Dacă pui la cap toate vacanţele, ai patru luni de vacanţă pe an.”  Ar trebui probabil să tragem concluzia că meseria de profesor este o relaxare  totală. Putem vedea totuși că domnul Tăriceanu nu cunoaște diferența dintre norma didactică de predare efectivă (18 ore/săptămână) și norma de muncă (40 ore/săptămână).  Activitatea unui profesor presupune și alte activități ( concepere/corectare teste, întocmirea unui uriaș biblioraft personal cu documente școlare, materiale școlare, corectare caiete, excursii, serbări , supraveghere examene, comisii metodice, cercuri pedagogice, concursuri școlare, documente pentru comisiile obligatorii din unitatea școlară etc).

    Cât despre vacanța prelungită, legea spune că un cadru didactic beneficiază de un concediu de 62 zile lucrătoare pe an. Sunt profesori care se bucură de mult mai puțin deoarece sunt implicați în organizarea examenelor din vară. Oricum, dacă cineva se întreabă dacă nu este totuși prea mult, invit pe oricine dorește doar să privească ce face într-o zi un profesor din învățământul preuniversitar. Se va lămuri cu siguranță!

    Aceeași Mărie cu altă pălărie este postarea pe o rețea de socializare a deputatului PSD de Maramureș, Călin Matei.  Această reflecție ne arată fără niciun dubiu cu câtă înțelepciune poate lumina mințile mai tinere: „Nici mie nu mi-a fost dragă școala, ca la majoritatea dintre voi. Da nu am avut ce face. Puneți mâna pe carte! Nu fumați în budă.”

    Azi stânga, mâine dreapta

    Să nu mai vorbim despre cârpelile sistemului sau chiar măsurile contradictorii luate de către miniștrii de după revoluție. Este suficient să amintim desființarea școlilor profesionale, devastarea atelierelor și utilajelor din dotare…și hop, peste niște ani își dau seama că nu se mai dobândesc calificări într-o sumedenie de meserii. Politicienii ajustează legea, se reînființează școlile profesionale! Și unde să mai facă practică elevii? Acum meseria se învață cu creta, la tablă. Adică practica se realizează teoretic. Mai înțelegeți ceva? Ce poate învăța în acest mod un mecanic auto sau un bucătar?

    În vremurile mai vechi oamenii cu știință de carte erau  foarte respectați. Modelul intelectualului autentic nu este însă acceptat acolo unde majoritatea politicienilor sunt preocupați doar de interesele personale sau de partid.

2 Replies to “Carte respinsă de politicieni”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*