Un calendar scolar prea relaxat în România?

Un calendar scolar prea relaxat în România?

Îmi plac mult proverbele. Sunt pilule mici, cu înțelepciune în concentrație mare.  De aceea, nu pierd prilejul de a strecura unul care surprinde esența rândurilor următoare: Puțin vin este un antidot contra morții, în cantitate mare este otrava vieții.” Înțeleg eu de aici că, în exces, orice binefacere poate deveni un coșmar. Asta poate fi valabil, de ce nu, și pentru un calendar scolar. Nu este un aspect de neglijat numărul zilelor de școală dintr-un an scolar. E ca și cum am construi un acoperiș fără să ne intereseze prea mult grinzile.

Calendar scolar – aspecte ușor măsurabile

Structura anului scolar 2018-2019 poate fi schițată astfel: însumează 34 de săptămâni, adică 168 de zile lucrătoare. Primul semestru se suprapune perioadei 10 septembrie 2018- 1 februarie 2019, iar al doilea semestru perioadei 11 februarie-14 iunie 2019. Preșcolarii și școlarii din învățământul primar se bucură de o mică vacanță în săptămâna 27 octombrie- 4 noiembrie 2018. Elevii din clasele terminale ale învățământului liceal finalizează anul scolar în 31 mai 2019, iar cei din clasa a VIII-a, în 7 iunie 2019.

Mai apar pe parcurs zilele de 5 octombrie (Ziua internațională a educației) și 5 iunie ( Ziua învățătorului), zile cu statut special în învățământ. Sunt fie zile nelucrătoare, fie zile în care nu se organizează cursuri, ci programe dedicate acestor zile, după cum prevede contractul colectiv de muncă aplicabil fiecărei unități scolare. La aceste date se adaugă zilele libere primite cu ocazia sărbătorilor naționale.

Una peste alta, se pare că anul scolar românesc se poziționează printre cele mai scurte din Europa. Într-un alt clasament, vacanța de vară a elevilor noștri se află printre cele mai lungi, la fel cu elevii din Turcia, Letonia, Italia, Malta sau Portugalia. Dacă privim doar aceste informații putem trage concluzia că sistemul nostru educational este confortabil.

Aspecte trecute ușor sub covor

Este constructiv să facem comparații pentru că orice călătorie spre mai bine are nevoie de repere. Rezultatul acestor comparații nu poate fi însă un adevăr absolut.

În România verile pot fi năucitoare și lungi. Când te lovește un val de arșiță  de pe la începutul lui mai, cu greu îți mai calibrezi energia rămasă pentru finalul încărcat de an școlar. Evaluări naționale pentru clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, parcurgerea ultimelor lecții, recapitulări finale, evaluările anuale, examene …. toate se concentrează într-o tornadă care seacă ultimele rezerve de putere. În clase fără aparate de aer condiționat, profesori și elevi nădușesc împreună. Aceeași situație este foarte probabilă și în septembrie, de august nici nu mai amintesc. Vacanța de vară n-ar trebui redusă în aceste condiții.

Nici iernile nu sunt întotdeauna blânde. Temperaturi aspre și nămeți își fac simțite efectele neplăcute. Clasele prea puțin încălzite nu favorizează activitatea școlară, nici drumurile înzăpezite. Drept urmare, vacanța de iarnă trebuie să fie mai consistentă, un motiv în plus fiind și sărbătorile.

Câtă vreme autoritățile locale sunt foarte preocupate de economii ( dintr-o gamă foarte largă de motive ) clima ne impune o parte din capriciile sale. Să facem și în acest domeniu o comparație cu celelalte țări europene?

Câtă relaxare mai aduce structura actuală a anului scolar?

În aceste condiții nu este de mirare că se află în vigoare un calendar scolar înghesuit în afara perioadei clasice de vară. Materie din belșug care trebuie parcursă vitejește și cu voință de neclintit , cu o marjă foarte mică de eroare. Orice mic blocaj din acest parcurs sau zilele libere de care ne bucurăm cu ocazia sărbătorilor naționale aduc necesitatea unui ritm mai rapid de lucru. Eforturile trebuie accentuate, oboseala se acumulează.

Evident, există nuanțe și aici. La disciplinele considerate de prim rang  se muncește, în general, cu intensitate. La celelalte există, orice am spune, o relaxare naturală, chiar dacă profesorul este foarte conștiincios.

În sistemul nostru educational numărul zilelor de cursuri trebuie să poarte în spate o cantitate imensă de informație care trebuie predată la un număr mare de discipline. Profesorul nu poate stabili programa după nivelul clasei sau resurse, interesele copiilor sunt ignorate aproape în totalitate. Și aici ar fi interesant să facem comparații cu alte țări europene!

Câtă relaxare mai aduce acest calendar scolar în contextul amintit?

Numai bine!

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.
Required fields are marked *