Nomenclatorul bolilor profesionale din educație – inexistent, profesorii – la voia sorții

libris.ro%20

Sunt considerate boli profesionale acele afecțiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii. Riscurile contractării unei asemenea boli, în educație, se datorează, în principal, suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului (L. 90/1996). Această suprasolicitare este, în fapt, stresul profesional. Deși studiile recente plasează educatorii în topul meseriilor stresante, autoritățile nu se grăbesc să elaboreze nomenclatorul bolilor profesionale din educație. Se evită astfel niște cheltuieli bugetare pe seama cadrelor didactice care nu beneficiază, în acest mod, de niște drepturi fundamentale.

Avantajele declarării bolilor profesionale din educație

Bolile ocupaționale din educație nu sunt încă declarate oficial deși acest lucru a fost cerut în mod expres de sindicate. Însăși ministerul s-a obligat să emită nomenclatorul bolilor profesionale în colaborare cu Ministerul Sănătății, în decurs de 6 luni de la oficializarea contractului colectiv de muncă pentru învățământul preuniversitar, din 2017. Cele 6 luni au trecut, și totuși, nimic la orizont. Nu  șochează pe nimeni această atitudine. Există întotdeauna probleme mai presante de rezolvat. Știm cu toții că de la birou munca profesorului nu se vede prea limpede. Într-un birou, dacă te doare capul, îți poți permite luxul de a sta la un ceai și un paracetamol, în liniște. Nu ești strigat insistent  pe 30 de voci. Deci….nicio grabă!

Cei care nu mai pot aștepta sunt cei care practică meseria de educatori. Cei care nu stau în fața unor statistici, ci în fața unor persoane reale, complexe. Cei care au nevoie de sprijin în misiunea lor pentru că nu este puțin lucru să investești emoție și energie în fiecare lucru descoperit de elevi.

Pe scurt, acest nomenclator al bolilor profesionale ar oferi acele drepturi fundamentale ale oricărui cetățean care plătește contribuția la asigurări sociale. Astfel, în cazul bolilor profesionale, profesorii ar beneficia de concedii medicale plătite la un procent de 100%, pensionări pe caz de boală, tratamente de specialitate gratuite. E lesne de intuit cât de mult bine pot face acestea atât pentru profesori, cât și pentru elevi! Educatori într-o stare mai bună de sănătate își pot exercita profesia într-o dispoziție mai potrivită dăruirii de sine.

La ce riscuri medicale sunt expuși profesorii

Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă precizează că stresul meseriei de profesor este cu mult peste media din alte sectoare, serviciile sau industria, spre exemplu. Numeroase studii confirmă concluzia agenției. Stresul nu este o necunoscută pentru angajații din alte domenii, însă extenuarea fizică și psihică a cadrelor didactice prezintă forme specifice.

Cariera didactică presupune un consum emoțional fantastic. Profesorul se implică emoțional în legăturile afective stabilite cu fiecare dintre elevii săi – în special educatoarele și învățătorii. Orice activitate sau lecție presupune entuziasm în ghidarea copiilor spre frumusețile acestei lumi. Îi poți ajuta pe cei mici să afle cum trăiau strămoșii lor vorbind detașat, sec? Îi poți deprinde să aprecieze minunățiile naturii fără să te entuziasmezi? Îi poți ajuta să treacă peste dificultăți fără să le oferi suport și încredere? În toate aceste nenumărate lucruri mici profesorii pun suflet și asta îi costă.

a) Bolile vocale

Riscul de a contracta o afecțiune  a vocii este de 5 ori mai mare decât la alte profesii vocale cum ar fi: avocații, preoții sau cântăreții.  Factorii de risc implicați sunt: zgomotul sau clasele supraaglomerate care forțează profesorul să vorbească prea tare, aerul din clasă prea uscat sau plin de praf, stresul, fumatul, lipsa hidratării, lipsa formării privind emisiile vocale.

În Polonia bolile vocale cronice sunt recunoscute formal ca boală profesională. Ele apar sub următoarea denumire: tulburări cronice de voce datorate efortului vocal excesiv de cel puțin 15 ani.

b) Stresul ocupațional

Surse medicale afirmă că un studiu efectuat asupra unui număr de 178 cadre didactice din județul Iași, în perioada 2007-2009, a relevat valori mai mari ale epuizării emoționale și depersonalizării comparativ cu grupuri similare din restul Europei. În același timp, odată cu creșterea vechimii la catedră, epuizarea afectiv-emoțională, depersonalizarea și scăderea eficienței în muncă se cumulează și se reflectă în starea de sănătate a profesorilor.

Stresul poate cauza hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tulburări gastrointestinale, afecțiuni neuropsihice (nevroze, anxietate, tulburări de personalitate etc). Un alt studiu (Italia, 1992-2001) a demonstrat că profesorii înregistrează un risc crescut al bolilor psihice, cu o frecvență de 2,5 ori mai mare decât personalul sanitar  și de 3 ori față de muncitori. De asemenea, profesorii sunt afectați de o rată a mortalității de 2 ori mai mare decât alte ocupații datorită stresului ce afectează sistemul imunitar.

Cauzele acestui stres sunt multiple: critica și presiunea socială asupra profesorilor, lipsa de respect a părinților față de autoritatea profesorului, supraîncărcarea, birocrația, ostilitatea și indisciplina în creștere a elevilor, contradicția dintre cultura care trebuie predate și cultura de masă, modul în care sunt tratați de instituțiile statului, directorii autocrați, dirijismul drastic.

Pentru comparație, prezint câteva informații despre școlile finlandeze. Ați tot auzit de ele, dar merită! Numărul mediu al elevilor din clasele finlandeze este de 19 ( cu cât elevii  sunt mai mici, numărul scade). 90% din profesori se declară satisfăcuți de slujbele lor. În fiecare școală lucrează asistente, dentiști, psihologi și asistenți sociali. Acești oameni au libertatea de a se ocupa de elevii lor așa cum consideră că e mai bine.  Sigur, scandinavii au o cultură pentru școală pe care noi nu o avem încă…. și se observă  acest lucru în toate aspectele vieții românești.

bestkids.ro%20

c) Pierderi de auz

Se consideră în prezent că auzul se poate pierde când este expus unui zgomot de la 85 decibeli în sus, zilnic, 8 ore/zi. În pauzele școlare  zgomotul ajunge la 93 decibeli, iar în timpul aplicării metodelor interactive de predare (ex: munca în echipe) zgomotul variază între 50 și 79 decibeli.

d) Boli autoimune, boli infecțioase

Riscul acestor afecțiuni crește datorită expunerii la un număr mare de copii cu o varietate de virusuri și alergii. În categoria aceasta sunt incluse: scleroza, diabetul, artrită reumatoidă, lupus, cancere.

e) Boli datorate statului în picioare

Statul prelungit în picioare aduce și alte bucurii, în afara oboselii zilnice. Bolile musculo-scheletice și varicele fac victime, și ele.

Profesorii sunt exploatați la maxim. Cine rezistă bine, cine nu…

Lista oficială a bolilor profesionale fiind inexistentă, pensia pe motiv de boală iese automat din discuție. Fără mijloace de profilaxie, fără tratamente de specialitate sau concedii medicale  corespunzătoare acestor boli, profesorii sunt obligați să profeseze în orice condiții. Uzați fizic și psihic, sunt obligați să muncească în ciuda sănătății precare.

Este, de fapt, o constantă a meseriei. Vorbind despre o banală gripă sau de o viroză, profesorul este de multe ori nevoit să predea pentru că nu are cine să-l suplinească. Cine își poate imagina cum este să fii răgușit, febril și cu dureri acute de cap într-o clasă în care cei mici te solicită, te strigă, se hârjonesc zgomotos în pauze? Învățătorii și educatoarele de la grădinițele cu program normal au parte cel mai des de astfel de condiții pentru că suplinirea este mult mai greu de asigurat. De multe ori se renunță la concediul medical și omul vine la clasă pentru că nu există altă soluție.

Exista, într-un contract colectiv de muncă anterior, următoarea sintagmă: „prevenirea și diminuarea stresului la locul de muncă.” Pare o glumă, nu-i așa? În pauze este imposibil să te relaxezi când stai cu elevii în pauze, ești chemat din cancelarie de elevi care reclamă diferite lucruri sau de părinți, faci de serviciu pe școală ori solicitat să completezi situații întotdeauna foarte, foarte urgente. Oricum sintagma în cauză nu mai este de găsit în contractul actual.

A fost elaborată, totuși, o listă a bolilor incompatibile cu meseria de profesor, de unde se vede o oarecare grijă pentru elevi.  Pe acestă listă figurează :episoade acute ale bolilor psihice, deteriorarea cognitivă, tulburările severe de comportament datorate bolilor mintale sau consumului de alcool și/sau de substanțe psihoactive, tulburări grave de vorbire, bolile transmisibile în evoluție. Mă întreb totuși, unde este respectul față de profesori. Ei cum sunt protejați?

Numai bine!

libris.ro%20

12 Replies to “Nomenclatorul bolilor profesionale din educație – inexistent, profesorii – la voia sorții”

  1. Bună ziua! Predau în învățământul preuniversitar de aprox. 25 de ani. În prezent sunt internat la Spitalul Clinic Fundeni unde fac chimioterapie… În ultimii 4 ani mi s-au descoperit 10 (zece) diagnostice… Cauza principală este STRESUL, poluarea (inclusiv cea fonică), stările conflictuale (…), etc. Mă consider un caz ,,fericit,, deoarece am colegi care sunt mai grav decât mine… au luat-o razna, și-au pierdut familiile sau viața! Poate schimba cineva aceste lucruri ?!? Prof. Țurcanu Marian.

  2. Este de necomparat ora de curs – profesorul performează ca un actor in fața elevilor cu toată bateria de emoții, după ce şi-a pregătit acasă un plan, are soluții pentru antrenarea lor, suportă sonorul a 30 de voci, etc. cu ora unui inginer, de exemplu, in uzină, cu ora unui contabil sau funcționar public.

  3. Anul trecut m- am ,, luptat cu o laringita.Au fost perioade când efectiv vorbeam doar șoptit. Am tratat-o ….. cum am considerat eu, pentru ca de la cabinetul medical dna doctor mi-a recomandat repaus vocal.Oare în învățământ poți transmite cunoștințe elevilor prin….repaus vocal? Și aceasta laringita m-a ținut 6 luni.Am refuzat internarea doar pentru ca elevii sa nu piardă, sa nu rămân în urma cu materia.Și acum mă întreb? De ce oare m-am pus pe mine pe locul doi?

  4. Am vãzut cã mãrimile zilei sunt preocupate numai de elevi și de satisfacția pãrinților! Profesorul este vãzut ca o slugã docilã care trebuie sã se plece în fața dorințelor de tot felul ale odraslelor și aparținãtorilor lor! Plus invidia colegilor, plus prostia unora din cei care fac legea, plus….

  5. Iar părinții calculează că noi, profesorii, la 6 ore didactice avem o oră liberă… Este din ce în ce mai greu, iar salariile nu ne mai motivează de mult timp.

  6. E nobilă profesia, dar oricând as schimba- o, dacă aș avea cu ce!
    Stres, sute de lei cheltuiți din salariu pe materiale, copii neascultători, hartogaraie, comisii de toate felurile, inspecții, cercuri pedagogice, neglijarea familiei proprii s.a.m.d

  7. Thanks a lot for sharing this with all people you actually
    understand what you’re talking approximately! Bookmarked.
    Please also consult with my website =). We may have a hyperlink trade arrangement between us

  8. Howdy! Someone in my Facebook group shared this site with us so I came to look it over.
    I’m definitely loving the information. I’m bookmarking and will be tweeting this to
    my followers! Exceptional blog and wonderful style and design.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*