De ce se erodează autoritatea profesorilor

libris.ro%20

La aproape trei decenii după evenimentele din decembrie 89 încă mă întreb (eu și poate mulți alții)  cum am ajuns aici. Nu aș întoarce timpul înapoi, nu regret omagiile nesfârșite și nici cravatele de pionier. Doar mi-e dor de școala în care elevii își trăiau frumos copilăria, preocupați să bată mingea în curte și să intre la timp în clase.  Și culmea, fără profesori de serviciu!

Nu-mi aduc aminte să fi strigat la noi tovarășa învățătoare. Oricâtă gălăgie ar fi fost înainte de începerea lecției, liniștea se așternea ca prin farmec atunci când se auzea glasul ei.  Nimeni nu vorbea neîntrebat, doar unii colegi mai năzdrăvani își dădeau coate uneori, în spatele clasei.  La fel în gimnaziu sau în liceu.

Părinții  ne instruiau să nu-i facem de râs la școală, să ne ascultăm profesorii. Pentru cei mai mulți dintre ei era de neconceput să conteste autoritatea profesorilor. Și lucrurile au fost așezate corect. Am avut o copilărie fericită și n-am avut niciun fel de traume pentru că purtam uniformă școlară sau învățam în bănci.

Am ales atunci să fiu profesor. N-aveam nicio idee cât de mult se vor schimba lucrurile. Dacă aș fi știut, m-aș fi gândit mai bine.

Democrația și costurile ei

Democrația s-a instalat și ne-a schimbat reperele.  Acum nu mai facem ce este corect, doar ceea ce este cool. Media ne educă în spirit de mahala,  reclamele ne îndeamnă să ne ghiftuim și ne oferă pastile pentru facilitarea digestiei. Pe șosele trebuie să ai spirit de aventurier și buzunar larg să-ți alimentezi mașina.

Tupeul și lăudăroșenia sunt biletele câștigătoare. Pe cine cunoști, ce mașină conduci, ce vacanțe îți permiți sunt lucrurile care motivează oamenii. Copiii merg la școală pentru că asta face toată lumea, nu pentru că sunt dispuși să învețe pentru o viață mai bună. De ce ar face-o? Au totul la picioare. Și dacă n-au, vorbește tata cu cine trebuie.

Chiar onor ministerul educației pune piedici profesorilor

Dacă ar cartografia cineva tendințele promovate de ministerul educației ar obține o diagramă haotică. Nu ceva care să semene cu o direcție liniară, fermă, doamne ferește! Nimic de acest gen. Doar zbateri crâncene și răsturnări de situație care să confiște viitorul națiunii.

După cum a bătut vântul interesului sau al neștiinței,  foști și actuali demnitari ai ministerului s-au grăbit să semene cât mai multă confuzie. Autoritatea profesorilor are,  în continuare, de suferit din cauza reformelor care răstoarnă totul în calea lor. Dar cine să mai reflecteze și la astfel de lucruri abstracte?

Exemplific aici câteva dintre strategiile care pun profesorii în situații delicate:

  • din 2012, elevii din clasa pregătitoare și clasa I au promovat indiferent de rezultatele pe care le-au înregistrat.  Confuzia unora dintre părinți este majoră. Ei nu înțeleg de ce insuficient este medie de promovare în clasa I , iar din clasa a II-a nu. În ciuda oricăror explicații oferite, ei trag concluzia că la mijloc nu poate fi decât capriciul învățătorului;
  • erorile din manuale aruncă asupra tuturor o umbră de îndoială. Este incompetent cel care a conceput manualul sau cel nevoit să-l corecteze la lecție?
  • organigramele suferinde ale școlilor pun profesorii în situația de a se împărți între munca de la catedră și alte îndatoriri. Nu e secretară – fugi să răspunzi la telefonul care sună insistent, n-ai pază- oricine îți poate deschide ușa clasei să întrebe te miri ce, nu există psiholog – te descurci cum poți, nu este cabinet medical – oblojești răni cum te pricepi;
  • birocrația te scoate din timpul lecției să completezi formulare, chestionare. Clase rămân descoperite pentru că directorii participă la ședințe sau profesorii întocmesc situații urgente. Cine e de vină că elevii s-au încăierat?
  • programele necalibrate pentru un învățământ de masă nu oferă timpul necesar unor achiziții durabile.  Adică primești castraveți amari, dar ești culpabil dacă salata nu este gustoasă;
  • transparența prost înțeleasă încurajează părintele să-i dea lecții profesorului. Profesorul este certat dacă X nu stă în prima bancă sau pentru că a îndrăznit să folosească pixul roșu. Părintele se raportează la propria sa experiență și are așteptări nerealiste. Dacă acasă părintele se ocupă de un singur copil, așa trebuie să facă și profesorul. Să se ocupe de un singur copil. Al lui, bineînțeles!
  • școala nu are la îndemână soluții practice pentru a impune respect elevilor rebeli. Observația și mustrarea scrisă sunt ineficiente, iar exmatricularea temporară chiar o mică vacanță. În școlile britanice (care nu pot fi acuzate de comunism, bănuiesc) telefonul mobil sau MP3- player-ul sunt confiscate, elevii primesc detenție, exmatricularea este însoțită de un plan riguros de sarcini școlare pentru elevul respectiv;
  • salarizarea profesorilor nu reflectă importanța socială a muncii pe care o depun, nici uzura inerentă;
  • studiile nu mai asigură de la sine un trai decent, așa cum o făceau altădată; de pildă, la o unitate școlară centrală este angajată o persoană necalificată, la recomandarea primarului. Cei care au pregătirea necesară sunt lăsați pe dinafară;
  • există profesori care nu fac cinste acestei nobile meserii. Este foarte adevărat! Când sunt identificați ar trebui luate măsuri ferme. Acțiunile acestora aruncă o pată asupra tuturor. Însă cei care suferă din cauza stresului ar trebui supuși unei alte proceduri. Mai întâi să fie ajutați să se recupereze și îndepărtați de la catedră numai dacă situația nu s-a ameliorat. În acest fel autoritatea profesorilor ar avea mult de câștigat!

Autoritatea profesorilor este și la îndemâna fiecăruia

Autoritatea se câștigă mai ales prin merite personale. Conduita și competența sunt ingredientele vedetă. N-ar strica însă:

  • să tratăm cu mai multă atenție chestiunea cadourilor. Ar putea fi acceptate cele simbolice (flori, ciocolată). Mi se pare cu totul nepotrivit să sugerăm sau așteptăm cadouri extravagante;
  • să cultivăm o atitudine colegială în școală;
  • să nu uităm că orice cuvânt sau gest al nostru lasă urme în mintea copiilor. Dacă profesorul nu-și șterge pantofii de noroi pe covorașul de la intrare, ne putem aștepta s-o facă elevii?
  • să ascultăm  cu atenție elevii și părinții și să facem ceea ce ne dictează conștiința.

Numai bine!

libris.ro%20

3 Replies to “De ce se erodează autoritatea profesorilor”

  1. Așa este! Sper sa citească și cine ia decizii în privința educației. Adică, părinții , cât mai multi- și evident, ministrul educației cu toată echipa. E dureros, dezolant, mai mult decât trist, dar așa este. Îngrijorător este faptul ca elevii nu înțeleg de ce trebuie sa vina la școală și de ce trebuie sa respecte și ei niște reguli. Libera exprimare, se pare ca au înțeles – o la fel cum mulți dintre părinți au înțeles: adică anapoda, ca sa nu spun altfel.Pacat. Păcat ca nu se investește în scoli și educația reala a copiilor noștri. Ei nu sunt pregătiți pentru viața, și ăsta o arata statisticile prin rata de șomaj, infracțiunile și părăsirea scolii. Degeaba majoritatea cadrelor didactice de la catedră nu au fost de acord cu noul Plan de învățământ sau cu Programa. S-a făcut tot din “amintiri “care nu mai corespund generațiilor actuale. Chiar nu e nimeni capabil sa facă o Reforma valabilă? !? Directorii alerga după elevi, încercând sa evite abandonul cu orice preț. Majoritatea învățăturilor nu reușesc în 5 ani sa alfabetizeze elevi, trecandu – I la gimnaziu unde nu pot face față, apoi la liceu s.m.d.- doar ptr ca trebuie sa avem elevi și catedre.E dezastru, mai ales la țară sau în orașele mai mici. Includerea copiilor cu CES în masa școlară , îngreunează situația, deoarece prin comportamentul lor și prin “beneficiile” lor, îi fac pe ceilalți sa fie discriminati. A nu se înțelege greșit ca am ceva cu ei, tocmai, cred ca nu pot fi ajutați așa. Ei nu au ajutor real în aceasta forma. Eu cred ca pot fi integrați într-o școală normala, dar în clasa specială, intalnindu – se cu alți colegi în pauze. Asta e o mica problema din multe altele, din păcate. Ideea e ca mulți copii cu intelect normal deranjează clasa prin comportament și prin faptul ca nu invata aproape deloc, insa comentează notele , atât ei, dar mai ales părinții care nu se ocupa de ei. A dispărut ” ascultatul” la lecții de către cei de acasă – nu e timp, cică… și atunci, ce stii tu despre copilul tău, dacă a învățat sau cât a învățat? !? Trist și fără speranță…

  2. Buna ziua,
    Total de acord cu acest articol, dar am o intrebare: De ce laudam un profesor foarte slab spunand ca e foarte bun!!!
    Parinti, uitativa in caietele copiilor si veti vedea ce ineptii si aberatii predau unii profesori de matematica si nu numai…(sau poate marea majoritate nu cunoaste materia de scoala….???)
    Si cum explici copilului ca e gresit ce a predat acea celebra doamna profesoara a scolii generale, pe care nimeni nu o atinge si nu ii spune nimic, ca e cea mai buna din scoala!!!
    (eu si sotul meu suntem de specialitate-cunoastem matematica!)
    Si toate ca toate, mai incearca sa constranga prin anumite metode, sa mergi la ea la meditatie…..
    E incredibil ce se petrece in aceasta democratie cu “bietii profesori constransi de legi”…
    Acea medie te inpinge sa mergi la meditatii la aceste catastrofe de profesori pentru a putea prinde un loc la un liceu bun!!!
    Media intareste coruptia in sistemul de invatamant!!!!
    Eu sunt profesor, dar nu voi sta la tejghea nici o data!
    Eu stau cu demnitate la catedra!!!
    Si ma bucur cand strudentii mei fac liniste in sala si ma asculta in momentul cand incep sa explic cursurile….

  3. Articolul se referă la autoritatea întregii categorii profesionale. Există din păcate profesori care nu fac cinste acestei meserii, am afirmat acest lucru de câte ori am avut ocazia, chiar și în această postare.
    Eu, personal, aș fi întru totul de acord să se ia măsuri cât mai ferme în acestă problemă. Ei aruncă asupra noastră, a tuturor, o pată aproape de neșters.
    Competența și conduita condiționează autoritatea, dar nu o garantează. Dacă părintele vine beat la școală și face acolo o scenă, vrând -nevrând și autoritatea profesorului este afectată, pur și simplu pentru că nu i se acordă un minim respect, acela de a i se vorbi civilizat.
    Dacă elevul vede filmări de tot felul despre profesori dubioși sigur că se întreabă, în cele din urmă, ce fel de persoane sunt acceptate la catedră.
    Vă înțeleg frustrarea pentru că am întâlnit astfel de profesori atât în calitate de elevă, cât și de părinte, dar eu nu cad în capcana de a generaliza aceste metehne.
    Nu toți profesorii sunt culpabili!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*